Un fizician propune o idee curajoasă pentru a explica de ce universul nostru este făcut aproape numai din materie și nu din cantități egale de materie și antimaterie, cum ar fi fost logic după Big Bang.
Pe scurt, scenariul spune că în primele clipe ale universului s-au format regiuni bogate în antimaterie care s-au prăbușit mult mai repede decât zonele de materie, tocmai din cauza unui comportament termodinamic „inversat”, iar aceste regiuni s-au transformat foarte eficient în găuri negre primordiale, „ascunzând” antimateria în spatele orizontului de evenimente.
Modelul sugerează că aceste găuri negre formate din antimaterie ar contribui la partea supermasivă a spectrului de găuri negre primordiale și ar putea reprezenta cel puțin 20% din materia întunecată, adică acea componentă invizibilă care ține galaxiile legate, dar pe care nu o putem vedea direct. În același timp, calculele pornesc de la cerințele de simetrie ale teoriei câmpurilor cuantice (teorema CPT) și încearcă să arate că, dacă antimateria evoluează „în sens invers” din punct de vedere al ordinii și al entropiei, atunci ea tinde mai ușor să se contracte și să formeze găuri negre, în loc să se împrăștie ca materia obișnuită. Rezultatul interesant e că modelul ajunge la o rată foton–barion apropiată de cea măsurată și oferă o explicație pentru lipsa galaxiilor de antimaterie fără să invoce mecanisme exotice suplimentare.
Este important de spus că vorbim despre o idee teoretică aflată departe de a fi consens științific – majoritatea explicațiilor pentru „de ce există mai multă materie decât antimaterie” se bazează pe mecanisme de bariogeneză care implică încălcarea anumitor simetrii la scurt timp după Big Bang, nu pe comportament „special” al antimateriei în gravitație sau termodinamică. De exemplu, experimente precum ALPHA-g de la CERN testează direct dacă antimateria „cade” la fel ca materia într-un câmp gravitațional, iar până acum tot ce vedem indică faptul că gravitația nu face diferențe între cele două. Tocmai de aceea, multe comunități de fizicieni privesc cu rezervă scenariile în care antimateria are un comportament macroscopic radical diferit, chiar dacă matematic pot fi construite modele interesante în jurul lor.
Din punctul meu de vedere, astfel de idei sunt valoroase nu pentru că ar „rescrie” mâine manualele, ci pentru că forțează teoria să-și arate limitele și ne obligă să ne întrebăm ce anume putem verifica experimental din aceste povești despre începutul universului. Dacă măsurătorile viitoare asupra găurilor negre primordiale, undelor gravitaționale sau distribuției materiei întunecate vor găsi semnături compatibile cu un astfel de scenariu, atunci vom fi cu un pas mai aproape de a lega misterul antimateriei de cel al găurilor negre; dacă nu, rămâne încă un exemplu interesant de cum încearcă fizica teoretică să împace piesele care nu se potrivesc din puzzle-ul cosmosului.
Antimateria este ceva exotic, se găsește foarte rar în univers, iar de multe ori este detectată doar prin observări indirecte.
Materia și antimateri se anuleaza reciproc la contact și astfel se obține energia cea mai pură/eficientă.
Norocul nostru este că în acest univers există mult mai multă materie, că altfel nu mai existam, sau cel puțin, nu exista pentru mult timp universul.
PS: Se speculează că există meteori, chiar sateliți din antimaterie, care au reușit să supraviețuiască, și chiar stele sau găuri albe.
Pentru lamuriri suplimentare, Antimateria NU este invizibilă, așă cum probabil se poate crede