Internetul a fost conceput ca o rețea deschisă, neutră și descentralizată. Ideea de bază era simplă: infrastructura transportă datele, iar de conținutul transmis sunt responsabili cei ce îl creează sau îl consumă. Nu existau arbitri ai adevărului, iar guvernele nu interveneau prin reglementări excesive. În ultima vreme însă, această filozofie pare să fie abandonată treptat și înlocuită cu o viziune prin care internetul devine tot mai controlat, monitorizat și filtrat. Oficial, scopul este protejarea utilizatorilor. În practică, însă, multe dintre aceste măsuri riscă să transforme internetul într-un spațiu mult mai restrictiv.
Un exemplu tot mai des întâlnit în ultima vreme este ideea verificării vârstei pentru accesul la anumite site-uri sau servicii. La prima vedere pare o măsură rezonabilă: nimeni nu vrea ca minorii să aibă acces la conținut neadecvat. Problema apare însă atunci când ne întrebăm cum se face această verificare. În majoritatea propunerilor legislative, soluția implică validarea utilizatorului prin documente de identitate. Practic, în opinia legiuitorilor din mai multe state, pentru a accesa o pagină web ar trebui să demonstrezi mai întâi cine ești. De asemenea, mai există un aspect mai puțin discutat: modul în care aceste măsuri sunt prezentate publicului. Guvernele apelează la argumente emoționale pentru a câștiga sprijinul opiniei publice, iar de multe ori aceste argumente sunt formulate astfel încât orice critică să pară suspectă. Mesajul devine: „doar nu vrei răul copiilor, nu?”. Este o strategie de propagandă eficientă, dar profund problematică. Protejarea minorilor este un obiectiv legitim, însă faptul că cineva critică metoda aleasă nu înseamnă că se opune scopului. În realitate, această abordare emoțională simplifică o problemă complexă și descurajează dezbaterea reală despre consecințele pe termen lung ale acestor măsuri.
Pentru că problema majoră este precedentul. Dacă acceptăm verificarea identității pentru un tip de conținut, devine mult mai ușor ca regula să fie extinsă și către alte categorii. Astăzi este vorba despre conținutul pentru adulți, mâine ar putea fi despre rețelele sociale, iar poimâine despre forumuri sau platforme de discuții. În cele din urmă, ajungi într-un punct în care aproape orice activitate online necesită identificare. Exact acesta este motivul pentru care mulți critici consideră astfel de măsuri un slippery slope. Odată ce identificarea utilizatorilor devine obligatorie, apare inevitabil tentația de a extinde controlul. Iar la cum evoluează schimbările legislative în ultima vreme, nu ne este greu să ne imaginăm un sistem prin care adresele IP sunt asociate cu identitatea reală a utilizatorului printr-un mecanism KYC, similar cu ceea ce vedem deja în domeniul financiar sau în cel al criptomonedelor. Într-un astfel de scenariu, anonimatul online ar deveni practic imposibil.
Anonimatul este însă una dintre caracteristicile fundamentale ale internetului. El permite oamenilor să vorbească liber, să critice guverne, companii sau instituții fără teama de represalii. Jurnaliștii, activiștii sau pur și simplu cetățenii care vor să își exprime opiniile controversate depind adesea de această protecție. Eliminarea anonimatului ar schimba complet dinamica discursului online. De asemenea, există și un risc tehnic semnificativ care este adesea ignorat: bazele de date cu identități devin inevitabil ținte pentru atacuri informatice. Dacă milioane de utilizatori trebuie să își verifice identitatea pentru a accesa diverse servicii online, aceste date vor trebui stocate undeva. Iar istoria securității informatice arată că aproape orice bază de date ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie compromisă. Astfel, în numele protejării utilizatorilor, ajungem să creăm noi riscuri majore pentru confidențialitatea lor.
Un alt argument invocat frecvent pentru controlul internetului este combaterea dezinformării sau a discursului instigator la ură. Deși obiectivul pare legitim, implementarea este mult mai complicată decât pare. Cine decide ce este adevărat și ce este fals? Cine stabilește unde se termină critica legitimă și unde începe discursul problematic sau extremist, așa cum este numit mai nou? În practică, aceste decizii ajung fie la platformele private, fie la autorități, iar ambele opțiuni ridică probleme serioase. Platformele private au propriile interese comerciale și pot aplica regulile în mod arbitrar sau inconsistent. Autoritățile statului, pe de altă parte, pot fi tentate să folosească aceste instrumente pentru a reduce la tăcere opiniile incomode. Istoria arată că orice mecanism de control al informației tinde să fie extins în timp, rareori restrâns.
În același timp, asistăm și la o fragmentare tot mai accentuată a internetului global. În unele state, accesul la anumite servicii sau platforme este deja blocat sau limitat. Cel mai cunoscut exemplu este modelul chinezesc, unde un sistem complex de filtrare, numit Great Firewall, controlează accesul la informație și restricționează numeroase servicii occidentale. Desigur, Europa sau Statele Unite nu sunt China. Totuși, direcția în care ne îndreptăm ridică unele semne de întrebare. Tot mai multe reglementări vizează eliminarea anumitor tipuri de conținut, obligarea platformelor să monitorizeze activ utilizatorii sau introducerea unor sisteme de verificare a identității. Fiecare măsură pare minoră dacă o analizăm separat, dar cumulat începe să semene cu o infrastructură de control.
Totodată, mai există și problema efectelor colaterale. Reglementările complexe sunt relativ ușor de implementat de marile corporații, care dispun de resurse financiare și juriști. Pentru startup-uri sau proiecte mici însă, aceste cerințe pot deveni imposibil de respectat. Rezultatul este consolidarea monopolurilor existente și reducerea competiției. Un internet mai reglementat nu înseamnă doar mai puțină libertate pentru utilizatori, ci și mai puțină inovație. Multe dintre serviciile pe care le folosim astăzi au apărut într-un mediu liber în care experimentarea era posibilă fără bariere birocratice majore. Dacă aceleași reguli stricte ar fi existat în urmă cu două decenii, este foarte probabil ca multe dintre aceste platforme să nu fi apărut niciodată.
Există, desigur, probleme reale pe internet: fraudele și abuzurile, însă soluția nu ar trebui să fie transformarea într-un spațiu permanent supravegheat. Internetul a devenit una dintre cele mai importante infrastructuri pentru comunicare, educație și acces la informație tocmai pentru că a fost construit pe principii de deschidere și neutralitate. Dacă abandonăm aceste principii în numele siguranței sau al confortului, riscăm să pierdem exact lucrurile care au făcut internetul atât de valoros. Iar istoria ne arată că libertățile pierdute sunt foarte dificil de recâștigat. Dacă internetul va deveni complet reglementat, monitorizat și filtrat, s-ar putea să ne dăm seama prea târziu că problema nu era lipsa controlului, ci tocmai faptul că am acceptat prea mult control din partea guvernelor.
De ce ‘nepopulara’ ? Pentru astia mai ‘oldies but goldies’ ,care am apucat cenzura comunista, orice cenzura e inacceptabila. Crearea unui precedent de cenzura duca automat la alte cenzurari. E treaba parintilor sa-si educe copiii, e si treaba scolii de la un moment dat… Oricum tinerii vor gasi metode de ocolire a cenzurii in majoritatea situatiilor.
Felicitari! Bine scris.
Intrebarea „Cine decide ce este adevărat și ce este fals?” ma duce cu gandul la doctoratul tau. Acolo cum stiai daca informatia este adevarata sau falsa? Cine decidea daca articolele pe care vrei sa le publici contin date reale sau inventate?
Dar tu dupa ce citeai 200-300 articole cum stiai daca ce e scris acolo e adevarat? Doar nu banuiai sau dadeai cu banul.
Gandirea critica si verificarea informatiei din 3 surse diferite si sigure.
Dar pt asta e nevoie de educatie de calitate nu ceea ce se practica in Europa, Africa sau America.
Sunt in Asia cateva tari care dau lectii Finlandei, UK sau SUA, mai putin scolilor private.
Bogdan, adevarat! Si in lipsa educatiei ce facem? Aratam cu degetul spre parinti? Din pacate, momentan nu prea e clar ce solutii sunt pe termen scurt. Pentru a educa este nevoie de mult timp.
Revenind la articol: „iar de conținutul transmis sunt responsabili cei ce îl creează sau îl consumă”. Nu e clar in fata cui sunt responsabili respectivii. Banuiesc ca in fata legii. Problema e ca daca un personaj instiga la violenta sa zicem. Iar postarea lui ajunge sa fie vazuta de 300.000 de conturi online. Ce facem aici? Cum facem responsabili 300.000 de oameni ca au „consumat” acea postare daca ei sunt anonimi pe internet. Hai sa zicem ca nu-s anonimi, si ca toti au predat documentul de identitate. Ce facem atunci? Cum anchetezi atatia oameni care urmaresc incitarile la violenta? Daca anchetezi platforma/platformele pe care a fost diatribuita postarea (+ autorul postarii)? Deja intram pe partea de cenzura, nu?
Deci care ar fi solutia? Realitatea este ca netul e plin de oameni care gandesc putin. Foarte influentabili la orice.
Sa ne reamintim postarea de acum 3 sau 4 ani in care s-a zis ca litrul de benzina se face 11 sau 12 lei. Mai tineti minte cum au reactionat romanii? Practic o informatie neverificata de nimeni, aruncata asa in online, a generat o panica nationala. Deci nu vorbim de 10 oameni care nu au gandire critica. Vorbim de milioane de oameni (numai in Romania) care cred orice este vehiculat in online. Zero verificari, zero gandire. Doar o turma imensa.
Ce facem cu astia?
Internetul fiind ceea ce este (că rețea) este și va fi, fără îndoială, ținta grupurilor de influențe in dorința de a controla masele de oameni.
De aceea este atât de important sa poată fi asigurată o libertate sănătoasă, atât cât se poate.
Libertatea de exprimare, atâta câtă este, as zice că este o „minune” in istoria omenirii și poate fi pierdută în orice moment.
Eu as taxa si suprataxa minciuna. E plin fb de reclame mincinoase care te duc pe site-uri dubioase sa investesti sau sa cumperi diverse cu scopul sa iti fure banii in final. Asta ar trebui taxata la nivel de stat. Baga 10.000 lei amenda la fb pentru fiecare reclama mincinoasa. Baga 10.000 lei la fiecare imbecil pf/srl care publica dezinformari. Evident ca are dreptul sa duca oricine dovezi. Pana la proba contrarie sa fi bun de plata. Taie fb cu totul pe tara daca nu isi platesc amenzile si nu elimina continutul in termen de ore de la raportare. Sa vezi cum s-ar face curatenie si fara cenzura. Dar… banul vorbeste in final. Opiniile personale, chiar daca nu aderam la ele, ar trebui sa fie libere si chiar incurajate. Minciuna si dezinformarea, aspru taxata. La fel cu orice retea sau site. Ai zice ca nu merge chiar asa, ca poti bloca un ip si isi muta site-ul pe altul. Daca blochezi tot furnizorul de hosting cate 7 zile sa vezi cum se rezolva abuzurile. Nici un furnizor de hosting nu isi va permite sa gazduiasca prostii daca pierde toti clientii dintr-o tara. Vezi hetzner ce acte iti cere la creare cont, aia nu se joaca de-a dezinformarea.
Eu zic s-o lăsăm mai moale cu narativa asta cu dezinformarea. Orice idee care deranjează statul sau corporațiile ajunge să fie considerată dezinformare. Adevărul absolut nu îl deține nimeni, iar fiecare dintre noi trebuie să aibă dreptul la dezbatere, indiferent de subiect.
Controlul absolut, așa cum îl vezi tu, s-ar potrivi în fascism sau comunism, nu într-o societate democrată.
Și apropo de scamuri online, proștii vor fi prostiți indiferent de ce măsuri iei ca să-i protejezi. Dacă nu au acces la scheme piramidale sau păcănele tot vor găsi metode să piardă bani.
Vorbesti prostii. Sunt chestii total diferite: dezinformarea e una si opiniile reprezinta altceva chiar daca au 99% din text identic. Cand apare in reclama esca sau tiriac trucat cu AI care iti cere sa “cumperi” actiuni hidroelectrica de pe site fantoma e clar dezinformare. Acolo trebuie pus frana si amenzi drastice. Nu-i poti opri altfel. Daca apare adevaratul tiriac sau orice alt individ si zice parerea sa despre cumpararea de actiuni sau orice altceva, e la liber din punctul meu de vedere. Si in plus si 20 de injuraturi impotriva oricarui politician, e perfect legal, necenzurabil. Dar hotia si minciuna trebuie pedepsita drastic. Deci nu incurca narativa dezinformarii cu adevarata dezinformare care chiar nu are nici o dovada la baza. Nu incurca lupa georgistilor, simionistilor cu nicusor sau bolojan cu adevarata dezinformare de care vorbesc eu. Lupta politica e plina de minciuni si manipulari din ambele parti si nu e subiectul meu aici.
Tu te referi mai degrabă la fraude pe social media, nu la „dezinformare” așa cum o văd politicienii și unele platforme de social media.
Îmi mențin părerea. Dacă pui botul la scheme care îți promit randamente de zeci de ori față de investiția inițială înseamnă că meriți să te arzi.
Razvan, si evenimentul acela cu pretul benzinei care i-a facut pe romani sa o ia razna in ce l-ai incadra? A pornit de pe social media. A creat panica generala.
A fost dezinformare (intentionata), experiment social?
Au pus botul foarte multi romani atunci.
Voi ati stat la coada la peco cu bidoanele in portbagaj atunci?
Dacă unii sunt idioți, trebuie să fii și tu ca ei? E greu să gândești cu capul tău?
Nu imi e clar ce vrei sa spui.
Eu vorbesc de un caz concret, o postare care a generat panica nationala. A fost posibila datoria lipsei generale de educatie si incredere in autoritatile statului. Eu cred ca nu putea fi evitata acea panica la momentul respectiv. Ma intreb totusi daca nu ar fi trebuit aplicate niste amenzi enorme pentru acea postare. In primul rand pentru toate platformele care au acceptat-o si promovat-o. Si in al doilea rand autorului.
Genul asta de panica generala este periculoasa tocmai pentru ca cei care ajung in punctul ala nu pot gandi singuri. Prosti, dar multi si periculosi.
Opinia ta in legatura cu libertatea de exprimare imi e clara. Nu imi e clar totusi cum vezi problema cand ajungem intr-un caz concret, unde este evident ca foarte multi nu gandesc cu capul lor. Nu crezi ca ar trebui sa fie niste consecinte pentru a incerca sa evitam inca un caz asemanator? Care ar fi acele consecinte in opinia ta?
Concret, cu ce te-a afectat situația respectivă?
Iar pivotezi ca sa duci discutia in alta zona.
Pe mine nu ma intereseaza cum ne-a afectat pe noi 2 acea situatie. E ca si cum m-ai intreba cu ce ma afecteaza ca bolnavii de cancer din romania nu au mereu acces la tratament.
Ce ma intereseaza pe mine este daca ti se pare in regula ca o postare care contine o informatie nearevarata sa poata genera o astfel de situatie. Si ma mai intereseaza daca tu crezi ca este ok sa scape nesanctionati toti cei care permit/distribuie o astfel de informatie, inclusiv autorii.
Iti raspund totusi la intrebare. Concret, impactul a fost minim. Cam 4 ore jumate sa ajung de la munca acasa (10 km) in acea seara. Cum nu am social media nu aveam idee de ce e totul blocat.
Cand am aflat motivul, mi s-a parut amuzant, crezand ca lumea sta la coada sa faca un plin. In schimb cand am vazut la stiri ca se duceau cu rezervoare si cumparau combustibil cu tona, mi-am dat seama ca e o panica serioasa. Daca tin bine minte, a iesit careva din guvern si a zis ca e fake news. Rezultatul? Tot la coada erau romanii.
Intotdeauna au fost facute legi si cineva le-a aplicat.
Totul depinde cine este in spatele acestor actiuni si ce interese are.
Daca un judecator decide ca un nevinovat este vinovat, atunci acesta este pedepsit conform sentintei.
Daca un judecator decide ca un vinovat este nevinovat, atunci acesta isi vede bucuros mai departe de viata.
Restul e vorbarie.
Mergeti la vot si aveti grja cu cine votati.
Unul din pilonii de baza ai democratiei (care n-a existat niciodata) ar trebui sa fie libera exprimare a parerilor si opiniilor personale iar orice ingradire a exprimarii libere este un atac monstruos la democratie. Esenta democratiei, enuntata prima data de o scrritoare americana din US, cistigatoare a premiului Pulitzer, este „…ca eu sa ma lupt cu sistemul ca tu sa te poti e peima liber !” si orice ingradire in numele „protejarii” oricui e doar cenzura ordinara.
Pina si „moderarea” voastra aduce a mica cenzura de cartier, nu ?
Cât timp nu e spam, toate comentariile sunt aprobate.
Internetul trebuie sa ramana liber si necenzarat , adevarat , dar asta nu are legatura cu masurile pentru protectia minorilor si masurile impotriva abuzurilor si al fake-urilor de tot felul . Se pare ca nu toti inteleg ca libertatea ta se termina in momentul cand incalci libertatea celuilalt . Scrie in Constitutie !