Polițele RCA au explodat din nou la preț, iar unii șoferi spun că plătesc aproape dublu față de anul trecut pentru aceeași mașină și același istoric fără accidente.
Autoritatea de Supraveghere Financiară vorbește oficial de creșteri medii de doar cinci procente, dar datele din piață și poveștile șoferilor arată scumpiri reale de 20-30% în multe cazuri, cu vârfuri unde tariful s-a dublat pur și simplu după eliminarea plafonării și rearanjarea pieței.
Explicațiile vin pe mai multe straturi. Pe de o parte, avem efectele încă neînchise complet ale falimentelor City Insurance și Euroins, unde nota de plată se ridică deja la sute de milioane de euro și a împins în sus costurile din tot sistemul, inclusiv prin contribuțiile suplimentare cerute celorlalți asigurători. Pe de altă parte, odată ce plafonarea prețurilor a dispărut, companiile au ajustat agresiv tarifele pe segmentele considerate mai riscante – șoferi tineri, motoare mari, mașini folosite intens în oraș – iar acolo creșterile de 30-40% sau chiar mai mult au devenit brusc noua normă, nu excepția. Oficial, ASF spune că „media” e de 5%, dar chiar instituția recunoaște că acest lucru nu exclude salturi de 30% sau mai mult pe anumite polițe, ceea ce pentru omul de rând sună foarte puțin liniștitor.
Dincolo de statistici, senzația de haos vine din felul în care șocul de preț se vede la nivel de familie. Un RCA care ajunge la 1.800 de lei pe an, în creștere cu până la 20% față de 2025 și dublu față de acum cinci ani, înseamnă bani tăiați direct din bugetul de mâncare sau facturi, mai ales pentru cei care au nevoie de mașină ca să ajungă la muncă. Nu e de mirare că estimările vorbesc deja de până la trei din zece șoferi care circulă fără asigurare obligatorie, riscând amenzi, ridicarea plăcuțelor și probleme uriașe dacă provoacă un accident. Din punctul meu de vedere, combinarea unor falimente gestionate prost, a unei plafonări puse și scoase brusc și a unei piețe care se reechilibrează pe spinarea șoferilor a creat exact rețeta pentru neîncredere generală: oamenii ajung să se întrebe nu doar cât îi mai costă RCA-ul la anul, ci dacă mai are vreun sens un sistem în care plătesc tot mai mult pentru servicii pe care, în multe cazuri, ajung să le vadă la lucru abia după luni sau ani de procese și hârtii.
Statul este complicele unei rețele de tâlhărie organizată. Impune asigurarea obligatorie fără a lua măsuri împotriva speculei generalizate practicată în cârdășie de două carteluri mafiote, cel al service-urilor și cel al asiguratorilor. Iar dacă apare vreun asigurator care mișcă în front și refuză să plătească facturile umflate artificial de montatorii de piese, statul complice îl declară rapid în faliment și îl elimină de pe piață, vezi cazul Euroins.
Stat eșuat de tip mafiot, ca să citez din Petrov și Kaput joiAnus.
Avem alt „asigurator care mișcă în front” și de data asta este francez.
Chiar sunt curios dacă, cum și ce or să mai facă acum, că nu văd cum?
Ah și să nu uităm de mafia 3 a brokerilor intermediari care și ei saltă prețul.