Prima data cand am citit stirea originala si am cautat o poza cu astronautul Scott Kelly – subiectul studiului NASA – am dat de cea de mai jos. Nu vi se pare ca seamana cu Phil Collins, solistul Genesis? Mi-l si inchipuiam prin Statia Spatiala Internationala (ISS), fredonand: „Cause Jesus, he knows me/And he knows I’m right/Ive been talking to Jesus, for all my life…”
Dar sa revenim la scopul articolului. Dupa cum va spuneam, NASA a analizat datele medicale ale astronautului Scott Kelly, dupa 340 de zile in spatiu, apoi le-a comparat cu teste similare efectuate pe fratele lui geaman – Mark, care a rams in aceasta perioada pe Pamant.
News fact: Scott este detinatorul recordului pentru numarul succesiv de zile petrecute in Cosmos, iar Mark este fost astronaut, actualmente candidat la Senatul american. Asta da familie!
In principiu, ceea ce stiam pana acum s-a adeverit si ca urmare a acestui experiment: corpul uman sufera anumite schimbari in timpul sederii in spatiu, care dispar (cu unele mici exceptii) o data cu revenirea pe Terra. Spre exemplu, scaderea in greutate si masa musculara, dezhidratarea, sau schimbarea rutinei de somn erau deja cerificate de ceva vreme ca vor aparea pe parcursul atator luni. Insa, mult mai grav este ca s-au descoperit anumite anomalii care pot afecta pe termen mediu sau lung starea de sanatate a oricarui om care petrece mult timp in spatiu: artera carotida s-a subtiat (ceea ce poate duce la probleme vasculare sau cardiace), iar vasele care duc sange catre ochi, precum si retina, s-au ingrosat (ceea ce poate genera probleme oftalmologice).
Sunt patru aspecte care i-au ingrijorat pe cercetatori cel mai mult:
-
Schimbari genetice
Aproximativ 1400 din genele astronautului (cam 10% din totalitatea lor) au inceput sa se comporte diferit, fapt pus pe seama schimbarilor masive la care a fost supus. Faptul alarmant este ca modificarile mai mari au aparut in cea de-a doua jumatate a sederii lui, ceea ce inseamna ca zborurile interspatiale lungi trebuie regandite. In plus, o data cu revenirea din spatiu, modificarile respective au continuat sa apara.
-
Reducerea dimensiunilor telomerilor
Telomerii reprezinta regiunea de ADN repetitiv situati la capetele fiecarui cromozom liniar. La om, acestia au o lungime de 3 pana la 20 kilobaze, plus inca 100-300 kilobaze asociate telomerului care sunt situate intre telomer si restul cromozomului. O kilobaza – unitatea de masura pentru marimea acizilor nucleid, genelor sau cromozomilor – reprezinta 1000 de perechi de baze pentru ADN si 1000 de baze pentru ARN. In general, o data cu procesul de imbatranire, acestia se scurteaza. Un alt factor pentru scurtarea lor este stress-ul. Aceste reduceri in dimensiune au fost asociate bolilor generate de batranete, cum ar fi afectiunile cardiovasculare.
Interesant este ca, pe timpul misiunii spatiale, telomerii s-au lungit, contrar asteptarilor cercetatorilor. Insa, o data cu reintoarcerea pe Pamant, acestia au inceput sa se micsoreze intr-un ritm alert.
-
ADN deteriorat
Tinand cont ca astronautul fusese expus in spatiu la radiatii care echivaleaza cu cele rezultate din efectuarea a 10 pana la 15 CT abdominale, echipa a verificat si modificarile la nivel de ADN. Daca la inceput, gemenii prezentau structura similara, chiar si in zonele unde erau deteriorate, in timpul si dupa incheierea sederii in ISS, in cazul lui Scott s-a remarcat o crestere a zonelor afectate, fapt ce poate genera instabilitate genomica. Acest fapt ii creste sansele de a dezvolta forme de cancer.
-
Afectiuni cognitive
Rezultatele testelor cognitive din timpul si de dupa misiune au fost mai slabe decat cele de la inceputul ei, si chiar mai slabe decat cele similare, efectuate simultan si de fratele lui. Scopul testarilor a fost determinarea nivelului de atentie sau memorie. Inca nu s-a determinat daca este afectat creierul de lipsa fortei gravitationale sau, pur si simplu, programul incarcat al lui Scott a afectat rezultatele.
Cercetatorii au declarat ca nu pot emite inca ipoteze general valabile, cu privire la aceste aspecte, pentru ca se bazeaza doar pe studiul a doua persoane care sunt (aproape) identice genetic. Este nevoie de mult mai multe teste si de mai multe persoane tinute sub observatie, inainte de a publica o teorie extinsa. Ceea ce putem noi concluziona, insa, este ca ipotezele futuriste despre calatorii spatiale indelungate, catre alte zone din sau din afara galaxiei, sunt departe de realitate. Cel putin pentru un moment…
Mai jos gasiti si un material video despre aceasta stire:
Sursa: theverge.com
Interesant articol. Si mie imi vine in minte „One More Night” a celebrului Phil Collins…
Am crescut cu Phil Collins si inca il ascult. Cateodata nu e bine sa ai multi bani 🙂 Foarte interesant articolul.
„Cateodata nu e bine sa ai multi bani ”
Yeah, sure.. Damn you prayers.
Si cand vrei timpul tau.
Eu, de cate ori fredonez I can’t Dance, imit mersul ala al lor!
Acum inteleg de ce inchipuitii martieni au ochii asa mari… spatiul :))
Si cand te gandesti ca unii viseaza la colonii spatiale, nu vreau s-mi inchipui ce mutatii vor fi „iadul in spatiu”. Se adevereste zicala : curiosii mor mai repede.
poate daca ISS ar avea gravitatie simulata altele ar fi rezultatele …
Iti dai seama ca la orice calatorie spatiala pe termen lung e nevoie de asa ceva. Asta ca sa ii raspund si lui Gabi Ene