Momentan, cei mai mici tranzistori in productia de serie masoara 22 nm. Si pentru actuala tehnologie pe baza de siliciu limita ar fi de 10 mn. Deci ulterior va fi nevoie de o alternativa pentru a putea continua aceasta tendinta de micsorare a procesului tehnologic. Iar IBM ne propune acum nanotuburile de carbon, cu ajutorul carora au realizat un tranzistor de numai 9 nm.
Si conform lor, acesta consuma mai putin, in acelasi timp lasand sa treaca mai multa electricitate. Totusi pentru a putea avea o productie rentabila de astfel de tranzistori, chiar si asa mai performanti si mai economici, va trebui gasita o metoda ieftina de realizare a acestor nanotuburi de carbon, in prezent scumpe si greu de obtinut.
Foarte tare! In curand vom vedea procesoare cu cateva zeci de miliarde de tranzistori, alimentate cu 0.2V si consumand 10W DAR ruland la 10 GHz neavand nevoie de cooler. Si asta e era electronilor s-a incheiat. Frumoasa perspectiva, nu?
Si, pe langa asta, vom avea fiecare si o imprimanta 3d cu care ne vom putea printa propriul Ferrari.
@dan: cum sa se incheie era electronilor? Mai ales ca nu este o era, este o infinitate, ca nu ar mai exista nimic fara ei.
robert, eu ma refeream la viteza cu care se miniaturizeaza procesul tehnologic si ca in curand vom ajunge la o limita in care electronii nu vor „incapea” prin porti si chiar daca aceasta problema se va rezolva atunci intervine alta – controlul lor, nemaivorbind de aspectul economic.
Tehnologia asta „lipirea” sa zic asa a ‘tuburilor’ mai mult ‘firelor’ de carbon este de ceva vreme (chiar foarte multa).
In ~2002 mi se pare ca s-a reusit prima data.
Si mi se pare ca s-a intamplat cu gandul la monitoare (imi amintesc cu greu).
Cand postezi ceva intai informeazate mai mult ca induci lumea in eroare
Google te informeaza foarte bine ~ daca sti ce sa cauti 🙂
Eu zic ca-i mai bine sa cauti ceva.
Decat sa nu cauti deloc.
Sunt sigur ca intelegi 🙂
Intr-adevar in directia dispozitivelor electronice pe baza de nanotuburi de carbon se face cercetare de cel putin un deceniu.
Cat despre frecvente mari (>5GHz) ramane de vazut. Ideea e ca la frecvente mai mari decat cele utilizate curent electronii incep sa treaca de anumite bariere fiind greu sa le controlezi pozitia.
Insa si mai interesant, am citit undeva despre realizarea unui procesor programabil de 70mm bazat pe corelari cuantice (70mm este o realizare mare, avand in vedere ca procesoarele cuantice curente sunt cat o masa de mari).