Dacia a confirmat că aproximativ 1.200 de oameni părăsesc compania în 2026 – prin plecări voluntare și prin neprelungirea unor contracte pe perioadă determinată – ca parte a unei adaptări la volumele de producție, nu ca un val nou de concedieri față de acest plan deja încheiat.
Reprezentanții companiei spun că măsura este menită să mențină competitivitatea și să ofere salariaților o tranziție cu protecție socială, în timp ce organizația își calibrează resursele la cerere. Directorul Dacia România a indicat că în 2026 numărul plecărilor prin acest program este mai mic decât în 2025.
Contextul mai larg include două decizii industriale ale grupului: noul model Dacia Striker va fi fabricat în Turcia, iar un viitor model electric de oraș va fi produs în Slovenia – nu la Mioveni.
În paralel, mai mulți lideri ai grupului au vorbit public despre creșterea accelerată a costului de bază în România în ultimii cinci ani – energie mai scumpă și salarii mai mari – ceea ce apasă competitivitatea, deși competențele și calitatea fabricii rămân apreciate.
Sindicatul Autoturisme Dacia leagă reculul și de factori locali, printre care infrastructură întârziată, fiscalitate impredictibilă, costuri mari ale energiei, lucruri deja cunoscute publicului. Tot aceștia avertizează că impactul în județul Argeș poate fi major, dat fiind că uzina are circa zece mii de angajați direcți și susține zeci de mii de locuri de muncă în lanțul de furnizori.
Peste nouăzeci la sută din producția de la Mioveni merge la export, astfel că orice scădere de volum se propagă rapid în economia locală și în cea națională. Pe partea de volum, compania indică faptul că producția din 2026 nu va fi „foarte diferită” de cea din 2025, în timp ce datele relatate în presă arată o tendință de scădere în ultimii ani: aproximativ 322 de mii de automobile în 2023, 309 mii în 2024 și 297 de mii în 2025.
Per ansamblu, tabloul combină plecări gestionate – prin pachete voluntare și contracte încheiate la termen – cu un mediu competitiv mai dur și cu relocarea unor proiecte noi în alte țări. Cu toate acestea, chiar dacă formularea „plecări voluntare” sună mai blând decât „concedieri”, pentru oameni și pentru comunitate efectul este același, și anume pierderea unui venit stabil și a unei rutine, într-un oraș care gravitează în jurul uzinei.
Dacă vrem ca următorul model mare să rămână în România, cred că trebuie grăbite lucrurile care țin de noi ca stat ți administrație – autostrada Pitești – Sibiu ca prioritate reală, energie mai ieftină și predictibilă, reguli fiscale care nu se schimbă peste noapte – și, la nivel local, programe reale de recalificare pe mecatronică, automatizare și calitate. Așa păstrăm oameni buni și întoarcem povestea în favoarea noastră. Sau, alternativa ar fi să revenim la industria calului, la apă și energie…
Participa si tu la discutie!