Săptămâna trecută, șoferii din România au răsuflat ușurați, după ce Guvernul a aprobat plafonarea tarifelor RCA.
La propunerea Autorității de Supraveghere Financiară, tarifele practicate de fiecare asigurător RCA la data de 28 februarie, anul acesta, vor fi aplicate vreme de 6 luni de acum înainte. Noile reguli fac ca majoritatea șoferilor să plătească mai puțin față de acum. Câțiva vor achita mai mult, recunosc oficialii.
Din păcate, deși asta va fi o ușurare pe bugetul nostru, în primă fază, nu este o soluție pe termen lung deloc. Iar pentru a explica asta, vă las mai jos motivația.
În primul rând, trebuie să pornim de la ce generează creșterea costurilor RCA. Iar motivul principal este taman instituția care ar trebui să vegheze asupra pieței asigurătorilor – ASF. În ultimii opt ani, Autoritatea respectivă a ”vegheat” asupra a patru falimente majore, ale unor firme care erau cele mai mare la acele momente: Astra Asigurări, Carpatica ASIG, City Insurance și, mai nou, Euroins!
În momentul falimentului lor, firmele au ”predat” către Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) cuantumul sumelor de decontat asiguraților lor. Iar FGA este, în sine, unul alimentat din contribuțiile firmelor de asigurare. Prin urmare, costurile au fost decontate tot de populație, chiar dacă vina a fost a altora, fie prin bani direct la bugetul de stat, fie prin creșterea primelor de asigurare ale companiilor către… populație!
Companiile de asigurări autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv sucursalele acestora care își desfășoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligați să contribuie la FGA. Nivelul contribuțiilor a crescut în ultimii ani. Astfel, dacă în 2021 era de 1% din volumul primelor brute încasate de un asigurator pentru asigurările generale, în 2022 nivelul contribuției a crescut la 2,5%. Drept urmare, FGA a încasat o contribuție medie lunară de 24,8 milioane de lei.
Anul 2023 a adus o nouă creștere a nivelului contribuției pentru asigurările generale, la 4%. Drept urmare, media lunară a încasărilor a crescut la 46 de milioane de lei. În prezent, cotele de contribuție aplicabile volumului de prime brute încasate din activitatea de asigurări directe sunt: – 4.0 % cota de contribuție pentru asigurările generale; – 0.4 % cota de contribuție pentru asigurările de viață.
Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.
Un rezultat indirect al plafonării tarifelor o reprezintă scăderea inițiativelor dedicate creșterii siguranței rutiere. Pare complicat, dar este chiar simplu, dacă stăm să analizăm: când costurile RCA sunt limitate, atunci nu există nicio motivație pentru companiile de asigurări să încurajeze îmbunătățirea siguranței rutiere prin reducerea riscurilor sau prin oferirea de reduceri pentru șoferii cu un istoric curat de conducere. Prin urmare, clauzele de tip bonus/malus vor fi insesizabile, iar șoferii nu vor mai fi interesați de acestea, lucru care conduce, indirect, la creșterea accidentelor rutiere.
De asemenea, calitatea serviciilor poate scădea drastic, în cazul reparațiilor oferite. Dacă asigurătorii nu pot acoperi costurile de despăgubire sau de servicii de calitate superioară pentru a rămâne competitive, acest lucru poate duce la o scădere a calității serviciilor și a acoperirii. La noi este oricum o mare problemă calitatea actuală a serviciilor din service-uri sau de la asigurători (la procesarea dosarelor de daună), iar o accentuare a problemei nu poate fi decât în defavoarea utilizatorilor finali – cetățenii cotizanți la buget!
Dacă costul maxim al unei asigurări RCA este limitat, companiile de asigurări ar putea fi tentate să ofere despăgubiri minime pentru a maximiza profitul lor. Propunerea ajunsă la vot a cuprins și o altă prevedere, trecută cu vederea de populație, dat fiind că focusul era înghețarea costurilor pentru ei: se plafonează costul cu înlocuirea maşinii avariate (la despăgubirile acordate de către asigurătorii RCA, pentru acoperirea costurilor de înlocuire temporară a vehiculului avariat cu un vehicul din aceeași clasă sau o clasă inferioară, calculul despăgubirii are în vedere un tarif ce nu poate depăși tariful mediu de închiriere publicat de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România).
Dacă costurile RCA nu pot fi ajustate pentru a reflecta riscurile reale ale șoferilor, atunci companiile de asigurări ar putea fi nevoite să suporte costuri mai mari în cazul în care au un număr mare de daune. Rezultatele pot fi doar două – fie ies de pe piață, fie cresc primele de asigurare. Finalul este același pentru noi – plătim mai mult, dar nu pentru servicii calitative…
Concluzia este simplă: fără o reformă completă și corectă a ASF, fără o verificare la sânge a asigurătorilor, fără o analiză de risc corectă, vom ajunge din lac în puț! Pentru că 2024 este an electoral, cu patru seturi de alegeri, nu cred că vom vedea o modificare până atunci a ideii de plafonare, dar 2025 ne-ar putea oferi o situație în care literalmente să nu mai putem să ne permitem costurile unei asigurări RCA!
Asigurarea ar trebui sa fie pe sofer, nu pe masina. Asa s-ar regla mult mai bine preturile la RCA si ar fi mult mai relevant.
Atunci nu ar mai inmatricula toti masina pe strabunica pentru a avea asigurare ieftina.
O masina poate sa fie condusa de mai multe persoane care provoaca daune, dar suma incasata de asigurator este doar pentru o asigurare si e foarte mica fiindca masina e inmatriculata cu un proprietar care plateste putin.
Consider asta o idee buna. Odată ce persoana obține permisul de conducere să fie obligată să încheie o poliță RCA. Sosesc buletinele cu CIP, care ar fi capabile să stocheze datele poliței, un exemplar pe mail pentru evenimentele din afara țării și cu asta basta.