Review Deepcool AK620 - cooler tower cu performanțe excelente și preț bun

Deși coolerele all-in-one au explodat în popularitate în ultimii ani, cele pe aer sunt încă la mare căutare. Vin la prețuri mult mai mici decât cele pe lichid, iar diferențele de performanța sunt de multe ori neglijabile. În plus, au o durată de viață mult mai mare, nu au risc de scurgeri și se instalează mai simplu și mai rapid. Cei de la Deepcool insistă foarte mult pe acest segment de piață, iar ultima lor apariție, AK620, pare să fie un competitor de temut pentru Noctua NH-D15 și Be Quiet! Dark Rock Pro 4, oferind performanțe similare, dar la un preț ceva mai mic. AK620 Este un cooler în format twin tower și suportă procesoare cu TDP de până la 260 W, așadar poate fi utilizat pe aproape orice configurație non-HEDT. Nu își propune să iasă în evidență prin design, neavând iluminare RGB sau alte brizbrizuri, însă oferă fix ce e important la un cooler: perfomanțe foarte bune și preț decent.

Specificații Deepcool AK620:

Socket-uri compatibile: Intel LGA 2066, 2011-v3, 2011, 1700, 1200, 1151, 1150, 1155; AMD AM4
Dimensiuni: 129 x 138 x 160 mm
Dimensiuni heatsink: 127 x 110 x 157 mm
Greutate: 1456 grame
Dimensiuni ventilatoare: 120 x 120 x 25 mm
Turație ventilator: 500 – 1850 RPM, +/- 10%
Airflow ventilator: 68.99 CFM
Zgomot ventilator: <28 dB(A)
Conector ventilator: PWM 4 pini
Bearing ventilator: Fluid Dynamic Bearing

Ambalaj, accesorii și design

Deepcool AK620 vine într-o cutie de carton mare, solidă și cu protecție adecvată la interior. Accesoriile sosesc într-o cutie separată și sunt bine organizate și etichetate pentru identificare ușoară.

Pachetul de accesorii este foarte generos. Pe lângă bracket-urile și șuruburile pentru fixare, Deepcool ne mai oferă un tub de pastă termoconductoare cât să ajungă la câteva aplicări, un splitter pentru ventilatoare și o șurubelniță specială pentru montare. Manualul este destul de sumar, însă nici nu aveți nevoie de el. Procesul de instalare este foarte intuitiv și rapid.

Kit-ul de instalare suportă socket-urile Intel LGA 2066, 2011-v3, 2011, 1700, 1200, 1151, 1150 și 1155 și AMD AM4. Singurul socket pentru care nu are suport este TR4, însă baza cooler-ului ar fi fost oricum prea mică pentru a acoperi cum trebuie un Threadripper. E de apreciat însă că primim suport pentru LGA 1700 direct în pachet. Nu știu dacă sunteți la curent, dar majoritatea coolerelor tower de pe piață nu nu sunt compatibile out of the box cu noul socket și trebuie să comandați un alt bracket de la producător.

Cele două ventilatoare din pachet sunt de 120 mm și au turații cuprinse între 500 – 1850 RPM.

De asemenea, au control pentru turații prin PWM, iar pentru reducerea vibrațiilor dispun garnituri cauciucate pe zonele de contact cu heatsink-ul. Nu au iluminare RGB, dar compensează prin airflow-ul de până la 68.99 CFM, zgomotul de sub 28 dB(A), precum și prin presiunea statică de 2.19 mmAq.

Heatsink-ul vine cu un design dual tower și, așa cum e de așteptat, are suport pentru două ventilatoare: unul în mijloc și unul pe partea frontală.

Acesta măsoară 127 mm lungime, 110 mm lățime și 157 mm înălțime, iar greutatea sa este de aproximativ 1400 grame. Cu ventilatoarele montate, înălțimea urcă cu vreo 3 mm, însă, la nevoie, se pot face unele mici ajustări.

Cooler-ul încape fără probleme în aproape orice carcasă modernă, inclusiv în cele cu format mATX. Finisajul este lucios și pare că prinde destul de ușor zgârieturi și urme de amprente, însă lamelele sunt solide, au densitate ridicată și nu se îndoaie pe parcursul instalării. În caz că sunteți curioși, pe fiecare tower sunt câte 49 de lamele, iar asta are o contribuție importantă la TDP-ul menționat de 260 W.

Terminațiile de sus ale heatpipe-urilor sunt acoperite de două capace din plastic. Logo-ul Deepcool este amplasat discret în colț pe fiecare dintre ele și nu există alte elemente de branding deranjante.

Legat de compatibilitatea cu memoriile cu profil înalt, ventilatorul din dreapta poate fi ușor ajustat, însă va trebui să verificați și înălțimea maximă suportată de carcasă. După cum puteți observa și în fotografia de mai sus, secțiunile laterale ale heatsink-ului au un decupaj special pentru memoriile de acest fel, iar în teorie puteți utiliza stick-uri de RAM cu înălțime de până la 43 mm cu două ventilatoare și de până la 59 mm cu un singur ventilator. Țineți cont însă că unele carcase mai vechi sunt limitate la fix 160 mm, iar ridicarea ventilatorului cu doar câțiva mm vă poate crea probleme atunci când atașați panoul lateral.

Baza cooler-ului este realizată din nichel și este legată de heatsink prin 12 heatpipe-uri cu diametru de 6 mm .

Aceasta are o formă ușor concavă și este foarte bine executată. Nu are nici cea mai mică imperfecțiune, așadar, cel puțin în teorie, transferul termic ar trebui să fie excelent.

Așa cum vă spuneam și la începutul articolului, pasta termoconductoare nu este preaplicată, ci vine la tub. În manual nu este menționată o metodă de aplicare recomandată, însă metoda bobului de mazăre ar trebui să fie în regulă pentru mai toate configurațiile non-HEDT.

Sistemul de prindere pare a fi împrumutat de la Noctua, însă acest detaliu nu e tocmai important. La urma urmei, ne interesează doar experiența livrată și nu cine de la cine s-a inspirat. Procesul de instalare este în mare parte foarte simplu, iar singurul pas care vă poate da bătăi de cap este fixarea backplate-ului în spatele plăcii de bază. Inițial trebuie să introduceți cele patru șuruburi în pozițiile specifice socket-ului vostru pe backplate, acestea fiind evidențiate sugestiv chiar pe backplate. Ulterior, backplate-ul trebuie introdus în placa de bază și fixat în poziție cu ajutorul celor patru piulițe, preferabil prin înșurubare în diagonală. După acest pas, trebuie montate frontplate-urile specifice socket-ului vostru. Peste ele vine heatsink-ul, ale cărui șuruburi le înșurubați cât se poate de bine cu ajutorul șurubelniței incluse.

Legat de lipsa compatibilității cu TR4, motivele sunt evidente. IHS-urile procesoarelor Threadripper se întind pe o suprafață destul de mare, iar baza cooler-ului și sistemul de prindere sunt prea înguste pentru a acoperi un CPU pe TR4. E adevărat că ar fi fost posibile unele ajustări de design pentru a acomoda și TR4, însă, cel mai probabil, acest lucru ar fi impus schimbări drastice la nivelul bazei și sistemului de prindere, dar și un preț mai mare.

Metodologie de testare și temperaturi

Pentru evaluarea temperaturilor în load am apelat la Prime95 versiunea 26.6. De ce o versiune atât de veche de Prime95? Pentru că versiunile mai noi folosesc instrucțiuni AVX și au un consum exagerat de mare de energie. În anumite cazuri, utilizarea unor aplicații de benchmarking cu AVX poate genera rezultate inconsistente și temperaturi neobișnuit de mari, diferențele fiind deseori chiar și de peste 30 °C. De asemenea, în cazul sistemelor de răcire mai puțin performante, aplicațiile bazate pe instrucțiuni AVX duc foarte des procesorul în thermal throttling, adică scăderea frecvenței și a tensiunii de alimentare în vederea reducerii temperaturilor. Acest lucru poate afecta drastic rezultatele, așa că am decis să elimin utilitarele de benchmarking cu instrucțiuni AVX din testele publicate. Datorită acestei diferențe din metodologia de testare este posibil ca datele prezentate mai jos să nu se alinieze cu cele raportate de alte publicații.

Memoriile, pentru că și ele pot avea o influență semnificativă asupra temperaturilor, au fost configurate conform frecvențelor și latențelor din profilul XMP. Având în vedere că am testat o multitudine de coolere, majoritatea dintre ele pe lichid, testele în load au fost rulate timp de o oră pentru fiecare cooler în parte, în vederea atingerii echilibrului termic. Pentru rezultate cât mai consistente, am renunțat la pastele termoconductoare preaplicate sau incluse în pachetele coolerelor și am folosit Noctua NT-H1. De asemenea, înainte de fiecare montare, atât IHS-ul procesorului, cât și zonele de contact ale coolerelor au fost curățate cu alcool izopropilic. Turațiile ventilatoarelor au fost gestionate de fan curve-ul standard al plăcii de bază Gigabyte Z390 Aorus Elite. Toate sistemele de răcire au fost evaluate în regim open air pentru a exclude eventualele limitări de airflow ale carcasei, iar temperatura ambientală a fost de aproximativ 22 °C.

Configurație test bed:

Placă de bază: Gigabyte Z390 Aorus Elite
Procesor: Intel Core i9-9900K
Memorie RAM: 2 x 8 GB G.SKILL TridentZ 3200 Mhz CL15
Sursă: Corsair HX1200i 1200 W
Placă grafică: KFA2 RTX 2080 Ti
Stocare: SSD Samsung 970 PRO 1 TB NVMe
Sistem de operare: Windows 10 Pro x64 21H2

Pentru că rezultatele în idle sunt de cele mai multe ori irelevante am decis să le elimin din metodologia de testare. Explicația pe larg: diodele de măsurare a temperaturii de pe procesoare nu sunt calibrate pentru precizie la temperaturi joase, iar erorile sunt prea mari pentru a obține date concludente. De asemenea, este foarte dificil ca load-ul procesorului să fie ținut constant la o valoare cât mai apropiată de 0%. Cât despre testele în load, trebuie să mai știți că datele din graficele de mai jos reprezintă media temperaturilor obținute în intervalul de testare, valorile mai mici fiind mai bune.

În full load la frecvență stock, Deepcool AK620 asigură o temperatură de doar 51 °C. Este al doilea cel mai bun rezultat din clasamentul coolerelor pe aer, după Deepcool Assassin III, iar față de principalii competitori, Noctua NH-D15 și Be Quiet! Dark Pro 4, AK620 are o temperatură mai bună cu 2 °C, respectiv 4 °C. Nici față de coolerele all-in-one nu se descurcă rău, diferențele față de NZXT Kraken X73 și Fractal Design Lumen S28 RGB fiind de doar 1 – 2 °C.

În vederea testării în overclocking am setat frecvența procesorului la 4.9 Ghz cu o tensiune de alimentare de 1.29 V și load line calibration la nivel mediu. Și în acest caz Deepcool AK620 mențiune o poziție respectabilă în clasamentul coolerelor pe aer, fiind mai bun decât Noctua NH-D15 și Be Quiet! Dark Rock Pro 4. Se descurcă onorabil și în raport cu majoritatea coolerelor all-in-one testate, iar TDP-ul specificat de 260 W nu pare să fie doar pe hârtie.

Zgomotul este însă destul de deranjant la turații mari. Deepcool AK620 este mai gălăgios decât Noctua NH-D15 și Be Quiet! Dark Rock Pro 4 la turație maximă, însă poate fi optimizat cu ușurință din fan curve pentru un echilibru bunicel între performanță și confort acustic. Pe configurația testată, cu i9-9900K la frecvență stock și fan curve-ul implicit al plăcii de bază Z390 Aorus Elite, zgomotul nu a sărit de 39 dB(A) după o oră de Prime95. Însă la un overclocking agresiv mai mult ca sigur veți avea nevoie de turații mari. Indiferent de fan curve, turațiile vor urca deseori la 100%. Acestea fiind spuse, Deepcool AK620 nu este un cooler care să facă față unui procesor overclockat fără un disconfort acustic pronunțat.

Concluzie

Deepcool AK620 este un cooler pe aer excelent. Oferă un raport preț/performanță atractiv, este ușor de instalat, iar în condiții normale de utilizare nu este prea gălăgios. Face față oricărei configurații cât timp nu aveți nevoie de overclocking agresiv și se descurcă ceva mai bine decât principalii competitori, Noctua NH-D15 și Be Quiet! Dark Rock Pro 4. În plus, și prețul este mai mic cu aproximativ 30%. Singurele lipsuri pe care i le-am găsit sunt lipsa iluminării RGB și nivelul de zgomot la turații mari.

Cooler-ul poate fi găsit la PCGarage la prețul de 320 lei.

Pro: