Kodak o duce extrem de rau, asa ca este in cautare pentru un cumparator al patentelor proprii, ca sa evite falimentul. Planul este sa stranga destui bani cat sa evite falimentul si sa poata sa se transforme intr-o companie de printing. Exista sansa sa primeasca finantare, pana-si vinde patentele, dar nu e nimic sigur.
Kodak este un exemplu la ceea ce se intampla cand nu esti capabil sa te adaptezi pietei.
Kodak a fost o companie colosala, care pe langa profiturile substantiale se bucura si de un capital de imagine.
Era camerelor digitale i-a prins pe picior gresit, si Kodak nu a reusit sa se adapteze unei piete in schimbare. Trebuie totusi de mentionat ca au incercat atat pe partea de printing cat si pe partea de foto digital.
Scriu cele de mai sus pentru ca eu vad Nokia in acceasi situatie. Plecand de la acelasi capital de imagine si profituri substantiale Nokia se afla pe un trend descendent din cauza greutatii cu care se adapteaza la noile tendinte.
Nokia a mizat pe o singura carte: Windows Phone iar asta ar putea sa fie miscarea care sa ii ingroape. Desigur Nokia nu va fi curand in situatia unui faliment, dar asta pentru ca ii tine in viata divizia de telefoane foarte ieftine vandute in India, Brazilia, China si Africa.
Conform prietenei noastre Wiki: „The first consumer camera with a liquid crystal display on the back was the Casio QV-10 in 1995, and the first camera to use CompactFlash was the Kodak DC-25 in 1996.” … Din câte înţeleg, Kodak a contribuit la evoluţia camerelor digitale! Practic, nu au fost luaţi prin surprindere! 🙂
Sa scoti un produs ce nu se vinde, sa investesti timp, resurse si bani iar cand tragi linie = aproape dezastru, inseamna a fi luat prin surprindepe pe acel domeniu 😉
deoarece concurenta a scos ceva mai bun.
Kodak tocmai si-a declarat azi insolventa! Deci este mai aproape de faliment decat lasa articolul sa se inteleaga! Si asta dupa aproape 123 de ani de activitate.
Si intre altele camera digitala a fost inventata in 1975 de un inginer de la Kodak. Dar nu au reusit sa vina pe piata primii. Si tot ei au avut prima camera cu senzor de peste 1 MP.
Dar au mizat prea mult pe camerele cu film, si cand s-au trezit la realitatea digitala, erau deja scosi din piata, si fara nimic revolutionar n-au putut sa revina.
Mie îmi pare rău de ei! Îmi amintesc cu plăcere de vremurile când plecam în excursii şi ne înarmam cu câte 2 – 3 filme / aparat, după care la întoarcere, eram fericiţi dacă ieşeau 20 de poze ok! :)) Dar trecând peste nostalgie, nu era cea mai comodă metodă! Şi în domeniul ăsta se aplică regula „survival of the fittest”!