Intel Sandy Bridge desktop

Ieri Intel a lansat oficial noua arhitectura Sandy Bridge, atat pentru segmentul desktop cat si notebook. Acum vom discuta despre modelele desktop, pentru inceput 14 la numar, din gamele Core i7, Core i5 si Core i3. Acestea sunt realizate in procesul tehnologic de 32 nm, si integreaza in mod nativ controller-ul de memorie dar si GPU-ul.

Aceste schimbari impun si un nou socket, LGA1155. Sau cel putin asta vrea sa ne faca Intel sa credem. Si desi poate nu sunt chiar evidente, scimbarile interne sunt semnificative. Memoria cache L1 este tot de 64 KB, dar de aceasta data include si 1.5 KB de memorie destinata special micro operatiunilor. L2 avem cate 256 KB per core, iar L3 un maxim de 8 MB la comun intre cele pana la patru nuclee.

TDP-ul pleaca de la 95 W pentru quad-urile normale, scade la 65 W la quad-urile economice sau dual-urile normale, si la 45 W si respectiv 35 W la quad-uriel si dual-urile ultra economice. Si avem in continuare prezente tehnologii ca Hyper-Threading si TurboBoost. Controller-ul de memorie a fost ameliorat (desi a ramas dual channel DDR3 de 1333 MHz), dar cele mai mari imbunatatiri se regasesc la nivelul GPU-ului.

Mai exact, sunt doua variante de IGP: HD Graphics 3000 si HD Graphics 2000. Diferenta ar fi ca primul include 12 Stream Processors, in timp ce al doilea se multumeste cu 6. Frecventele variaza intre 850 MHz si 1100 MHz (sau chiar 1350 MHz la cateva modele selecte), si este ajustabila prin TurboBoost.

Ce este ciudat insa este alaturarea IGP-ului HD Graphics 3000 numai procesoarelor cu multiplicator deblocat, care cel mai probabil se vor bucura si de compania unei placi video performante. Trecand la decodare audio si video, noul GPU Intel este compatibil cu Dolby TrueHD, DTS HD, Blu-ray 3D, H.264, VC1 si MPEG2. Si recunoaste si conectivitatea HDMI 1.4a.

Insa, la fel ca si generatia precedenta de Clarkdale-uri, noile HD Graphics nu stiu playback la 23.976 fps. In loc, forteaza la 24 fps, ceea ce duce la un frame suplimentar la fiecare aproximativ 40 de secunde. Totusi IGP-ul Intel exceleaza si in alt domeniu: transcodarea. Hardware-ul necesar decodarii este responsabil si de recodare, si este centrat pe performanta. Adica poate decoda pana la cinci stream-uri simultan. Aceasta tehnologie se numeste Quick Sync.

Pe partea de jocuri, GPU-ul din Sandy Bridge este compatibil DirectX 10.1, si se comporta mult mai bine ca orice chip grafic de la Intel de pana acum. Si munca depusa la driver-e are un rol important in asta. Astfel, cea mai rapida varianta de HD Graphics 3000 (cea de 1350 MHz) este aproape de doua ori mai performanta decat modelul din Clarkdale-uri.

Deci surclaseaza fara batai de cap orice IGP de la AMD sau nVidia. Mai mult, chiar si placi video de ultima generatie, cum ar fi Radeon HD 5450, sunt depasite. HD Graphics 3000 de 1100 MHz este sensibil mai slaba, nemaiputandu-se masura cu HD 5450. Iar HD Graphics 2000 este putin peste GPU-ul din Clarkdale, sau orice alt IGP de pana acum.

Dar sa revenim putin la CPU. Quad core-urile sunt chip-uri de 995 milioane de tranzistori si o suprafata de 216 mm2, iar dual core-urile au fie 624 milioane tranzistori (149 mm2), fie 504 milioane de tranzistori (131 mm2), in functie de GPU-ul integrat. Apare si un nou set de instructiuni integrate, AVX, iar comunicarea cu chipset-ul se face prin magistrala DMI. Si are nevoie de noile chipset-uri P67, H67, Q67 si B65. Dar despre ele vom vorbi intr-un articol viitor.

Ca performanta, noile procesoare Intel Sandy Bridge sunt cele mai rapide quad-uri de pe piata. Modelele de top, i7 2600 si i7 2500, nu au probleme cu nici un alt CPU in afara de hexa core-urile Gulftown. Si cu acestea doar in aplicatiile intens multithreaded. Iar daca luam in considerare si pretul, alegerea nu poate fi decat Sandy Bridge!

Totusi exista si o fata ascunsa a acestor noi CPU-uri, mai putin placuta: overclocking-ul. Daca la GPU nu ar fi probleme, acesta permitand frecvente de 1.55 – 1.6 GHz (urcarea se face in pasi de cate 50 MHz), la CPU lucrurile stau altfel complet.

Ca si afirmatie generala, Sandy Bridge se overclock-eaza bine. Chiar foarte bine. Insa mare atentie, pentru ca numai anumite modele mai pot face asta. Si anume cele cu multiplcator deblocat. Asta pentru ca overclocking-ul din bus nu mai este posibil. Si nu ramane decat ridicarea multiplicatorului, cand este posibil. Adica fara restrictii la procesoarele cu sufixul K, si destul de limitat (cu cateva unitati) la cele cu TurboBoost.

Iar procesoarele cu multiplicator deblocat ating usor frecvente de 4.4 – 4.5 GHz, chiar si cu racirea standard (un cooler cu profil redus decat actualele oferte Intel). Iar un cooler mai performant ne-ar duce spre 5 GHz. Dar acest overclocking are si un avantaj: nu mai forteaza deloc memoriile sau alte componente.

Consumul electric a scazut si el fata de generatia anterioara, mai ales in idle. Doar avem si GPU-ul pe acelasi proces tehnologic de 32 nm. Si implicit si caldura generata, ce a permis redimensionarea cooler-ului. Totusi modelele cu multiplicator deblocat se bucura si de un cooler tip tower, cu heatpipes, mult mai performant.

Review-uri detaliate aveti la AnandTech, LegitReviews, PCPerspective sau HotHardware. Suntem curiosi sa vedem pe meleaguri autohtone la ce preturi vor sosi…