Numai in Romania – studiu de piata

Zilele trecute cativa apropiati de-ai mei s-au intors din Anglia. Stiti voi, tara aceea cea mai scumpa din Europa. Dar englezii au si salarii pe masura, ca sa compenseze, asa ca nu sunt de compatimit. Si discutand de una de alta, am ramas uluit sa aflu ca Romania este si mai scumpa (desi aici salariile sunt de 10 ori mai mici).

Trecand peste piata imobiliara, unde Anglia inca este peste Romania (desi avand in vedere ultimele tendinte in domeniu ne apropiem vertiginos), poposim la alimente, unde preturile sunt mult mai mici (laptele de exemplu este la jumate ca aici). Cum este posibil va intrebati? Sa dea vaca acolo mai mult lapte? Sau sa nu manance, ca sa nu consume nimic? Ei bine nu.

Statul are acolo probabil un rol important (cu subventii), menit pana la urma a ajuta cetateanul. Nu ca aici, unde masurile benefice sunt luate doar in preajma alegerilor, pentru a fi anulate imediat dupa (ca tot suntem in perioada propice).

Dar acolo mai sunt cateva elemente care reusesc sa stapaneasca preturile: concurenta si eficienta. Lucruri de care la noi nu prea s-a auzit. Dar la aceasta idee o sa revin ceva mai jos.

La fel de surprins am fost sa aflu ca si mobila, electronicele si mai toate produsele IT sunt mai ieftine acolo. Si desi acestea nu sunt produse local, totusi reusesc sa coste mai putin, in ciuda faptului ca urmeaza acelasi drum pana in casa omului. Oferta Ikea este cu 40% mai accesibila, de exemplu.

Si aici intervin aceeasi factori, concurenta si eficienta, care la noi lipsesc aproape cu desavarsire. La noi avem alti termeni in vigoare: cartel, lene si lacomie. Sa luam piata IT, ca tot suntem mai familiarizati cu ea. Aici exista putina concurenta, insa doar la ultimul nivel, intre firmele online. Si pentru ca acestia jongleaza cu 5 – 10 % din pret, fara loc de manevra, concurenta este ca si inexistenta (s-a atins pragul minim). Importatorii, care trag sforile, fac si preturile. Si pe ei nu-i deranjeaza nimeni.

Si asa se naste fenomenul de cartel, care dainuieste in mai toate pietele romane. Ipoteza e simpla. Vanzatorii se inteleg tacit la un anumit nivel de pret, si nimeni nu scade mai mult, si s-a dus concurenta. In mod normal, astfel de masuri sunt ilegale. Si acum mai platesc din greu producatorii de memorii RAM, care au facut asa ceva in urma cu cativa ani. Insa la noi nu prea are cine sa sesizeze si sa sanctioneze astfel de comportament ilegal.

Si ma leg de segmentul IT, desi este unul dintre cele mai bine puse la punct din Romania (din punctul de vedere al clientului), pentru ca s-ar putea si mai bine. In afara importatorii sunt si distribuitori. Si sunt dispusi sa munceasca mai mult, dar sa aiba si profit mai mare. Si asta le permite un volum mai mare La noi trebuie cate un intermediar pe fiecare segment. Si fiecare sa-si traga partea de profit, din buzunarul clientului.

De ce sa se chinuie importatorul sa faca toata treaba si sa fie sistemul mai eficient? Nu mai bine lasa pe altii sa manance si ei o paine? Majoritatea importatorilor nici nu vor sa auda de persoane fizice. Si nu e vorba de deranj, ca ma duc la ei, le dau banii si-mi aduc produsul. „Ne pare rau, lucram doar cu firme” este raspunsul obisnuit. Iar marile firme cu care lucreaza, magazinele online, se duc si cumpara tot cate o componenta, aia pe care o doream eu, dar ma mai taxeaza in plus 5 – 10 % ca s-au dus ei la depozit si mi-au adus-o la sediul lor. Va dati seama ce indispensabili sunt.

In afara importatorul face totul, ceea ce se traduce in preturi mai mici pentru noi (ma rog, ei). Sunt mai eficienti, si chiar isi permit sa negocieze direct cu producatorul sub pretul oficial. Dar noi avem intermediari. Pentru fiecare drum, alta firma: de la producator la importator este transportorul, apoi vine importatorul, apoi magazinul, dupa care se mai insereaza si o firma de livrare. Si asa cumperi un lucru si ajungi sa platesti in cinci parti.

In concluzie, ca sa parafrazez un anumit personaj autohton, „Traim in Romania, si asta ne” mananca toti banii. Eu voi incerca sa las cat mai putini bani in aceasta tara pe viitor. Tot ce o sa pot, o sa-mi cumpar din afara (ceea ce va fi din ce in ce mai usor cu liberalizarea pietelor), unde promotia e promotie, si nu se aplica doar la produsele care nu sunt pe stoc, cum se intampla mult prea frecvent la magazinele noastre virtuale (si promotiile sunt tot virtuale).