Google Pixel 2 – prime impresii

După un an în care am utilizat Pixel XL, mă gândeam să fac upgrade la Pixel 2 XL. Chiar dacă XL-ul încă își făcea treaba destul de bine, îmi doream un ecran mai mare, în format 18:9, un procesor mai rapid, o experiență foto îmbunătățită și, nu în ultimul rând, o construcție water resistant, ca să pot folosi telefonul fără griji atunci când plouă. Am urmărit cu mare entuziasm leak-urile de dinaintea evenimentului de lansare și am ajuns la concluzia că Pixel 2 XL este telefonul pe care mi-l doresc. Într-adevăr, nu părea cel mai frumos smartphone, însă nici nu mă așteptam să fie. Cine cumpără un smartphone Google nu îl cumpără pentru design, ci mai degrabă pentru experiența software foarte bine optimizată.

M-am lăsat cuprins de entuziasm, așa că la sfârșitul lunii trecute am decis să mă despart de dragul meu Pixel XL și să aștept debutul noului Pixel 2 XL. La momentul acela, singura mea grijă era disponibilitatea. Așteptările mi-au fost rapid spulberate atunci când am aflat că noul XL folosește un panel pOLED de la LG, despre care aveam o oarecare bănuială că va fi cu mult inferior unui AMOLED de la Samsung. Și se pare că am avut dreptate (detalii aici). În ciuda investițiilor colosale din ultimii ani de zile, LG nu a reușit să perfecționeze mai deloc procesele de fabricație pentru panel-uri pOLED. Multe dintre acestea trec prin QC cu grave probleme de funcționare (grain, color shifting, clouding etc.) și nici acum nu știu ce a fost în capul inginerilor de la Google când au decis să accepte un astfel de compromis.

După o perioadă în care am studiat zeci de recenzii, am ales să achiziționez un Pixel 2, care este practic același telefon, doar că într-un form factor mai compact și cu display AMOLED, produs de Samsung. Încă de la primul contact, Pixel 2 mi s-a părut mult prea mic pentru nevoile mele. Venind de pe un terminal cu ecran de 5,5 inci, activitățile simple, precum redactarea de e-mail-uri sau urmărirea de conținut video, mi s-au părut extrem de greoaie. Totuși, am să încerc să împart cu voi câteva păreri obiective, structurate sub forma unor puncte pro și contra.

Pro:

• Fără doar și poate, cel mai rapid smartphone de pe piață. Aici este ajutat și de platforma Snapdragon 835, însă sunt de părere că sporul de performanță vine de pe urma optimizărilor software. În cele 3 zile în care am utilizat telefonul nu am văzut blocaje, întârzieri și nici măcar framedrop-uri la nivel de tranziții. Pixel 2 este mult mai fluid decât iPhone 8, HTC U11, OnePlus 5 și Samsung Galaxy Note 8, iar acest lucru se observă încă din primele minute de utilizare. Mai jos aveți o comparație cu Note 8, în care frametime-ul, adică timpul de randare pentru fiecare cadru, este exprimat sub forma unor bare în zona inferioară a ecranului:

• Display AMOLED de bună calitate. Unghiuri largi de vizualizare, nivel ridicat de luminozitate și contrast extrem de bun. Ca să lămurim lucrurile, panel-ul de pe Pixel 2 este ușor inferior celui găsit pe Samsung Galaxy S8, de exemplu, mai ales în termeni de luminozitate, însă, per total, asigură o experiență extrem de plăcută. Asta dacă te poți obișnui cu diagonala de 5 inci, desigur.
• Cea mai bună cameră montată vreodată pe un smartphone, lucru confirmat și de DxOMark. Acum avem OIS, precum și un algoritm de postprocesare ceva mai avansat, care va fi susținut cât de curând și de un SoC dedicat, denumit Pixel Visual Core. Fotografiile, chiar și cele realizate în condiții reduse de luminozitate, ies excelent, fără oversharpening, blur sau zgomot. Focalizarea este promptă, iar timpii de procesare pentru HDR+ s-au redus considerabil. În plus, noul portrait mode funcționează excelent, creând un efect bokeh de toată frumusețea.
• UI curat, lipsit de bloatware. Poți dezinstala chiar și o bună parte din aplicațiile preinstalate (Duo, Allo, Docs etc.).
• Autonomie foarte bună pentru un terminal de 5 inci. În medie, într-o utilizare mixtă cu Wi-Fi și 4G, poți obține în jur de 6 ore de utilizare continuă (a.k.a. screen on time) și cam 20 ore de standby, cu luminozitate adaptivă la 40 – 50%.
• Autentificare rapidă prin scanner-ul de amprentă. Fără să exagerez, este cel mai rapid scanner de amprentă pe care l-am văzut până acum pe un smartphone. Face de râs chiar și Touch ID-ul de pe iPhone 8.
• Încărcare rapidă prin intermediul USB-PD. Nu am măsurat cu exactitate timpul de încărcare, însă estimez că se încarcă complet în doar aproximativ o oră.
• Performanță foarte bună în aplicații și jocuri 3D. Având un display cu rezoluție Full HD, Pixel 2 livrează framerate-uri ridicate în jocuri cu grafică 3D complexă. În plus, thermal management-ul este extrem de bine pus la punct, astfel că nu vei observa degradări ale performanței pe parcursul sesiunilor lungi de gaming.
• Memorie internă de tip UFS 2.1. 450 MB/s la citire și 250 MB/s la scriere.
• Construcție water resistant, certificată IP67.
• Always-On Display, practic un Ambient Display care este afișat în permanență. Aici sunt vizibile notificările aplicațiilor, ora și data, și tot de aici telefonul poate fi „trezit” prin double tap.
• Difuzoare stereo frontale. Sunet de înaltă definiție, pe aceeași linie cu cel livrat de iPhone 8, însă ușor inferior lui HTC U11.
• Backup în cloud nelimitat pentru fotografii și video la rezoluție originală

Contra:

• Construcție și design. Chiar dacă pe pagina de prezentare ne este menționată o construcție realizată din aluminiu, aflați că aceasta este acoperită de un strat din policarbonat. Ce-i drept, acest coating îmbunătățește aderența terminalului, însă creează impresia de produs ieftin. Tot la capitolul construcție și design, mă declar nemulțumit de partea frontală. Înțeleg că avem difuzoare stereo, însă marginile din jurul ecranului sunt exagerat de mari. Mai în glumă, mai în serios, există telefoane lansate în 2013 care arată și se simt mult mai bine decât Pixel 2.
• Display calibrat sRGB, fără posibilitatea aplicării unor ajustări pentru saturație, temperatură culori etc. Practic, te alegi cu o paletă de culori extrem de „spălată”. Înțeleg că există oameni care preferă o calibrare precisă, însă majoritatea consumatorilor vor culorii vii, care să aducă la viață fotografiile, filmele și jocurile. Cam cât de greu e să introduci un utilitar de calibrare în meniul telefonului?
• „3.5 mm headphone jack satisfyingly not new” – Anul trecut, Google făcea glume pe seama Apple. Anul acesta, Pixel 2 și Pixel 2 XL nu mai au jack audio pentru că… așa e moda. Dacă pierzi dongle-ul inclus în pachet, ghinion. Costă 9 dolari unul, însă nu prea îl găsești pe stoc la niciun magazin de specialitate. Pe mine nu mă deranjează, că am trecut pe căști Bluetooth, însă cunosc multe persoane care nu ar cumpăra nici în ruptul capului un telefon fără jack.
• Nu mai primim cablu USB Type-A – USB Type-C în pachet. Sunt conștient că trebuie să privim în viitor, însă în momentul de față foarte puține laptopuri și plăci de bază oferă conectică Type-C. Lucrurile devin și mai complicate atunci când vrei să achiziționezi un astfel de cablu third party, pentru că majoritatea sunt cu probleme și ai toate șansele să-ți arzi controller-ul USB de pe placa de bază.
• Probleme în convorbiri. Dacă ai NFC-ul activ, în timpul convorbirilor o să auzi un ticăit constant și un zgomot de frecvență înaltă, foarte supărător. Pe unitatea mea această problemă se manifestă indiferent dacă am sau nu NFC-ul pornit.
• Disponibilitate. Google Pixel 2 este distribuit în mod oficial doar în Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Germania și Australia. Asta înseamnă că va trebui să plătești un comision consistent dacă îl dorești livrat în România.

În ciuda acestor inconveniente, Google Pixel 2 este poate cel mai bun smartphone de 5 inci al momentului. Bineînțeles, asta doar dacă privești telefonul ca pe o unealtă și nu ca pe un accesoriu de lux cu care să te afișezi în club. Din păcate, eu am fost nevoit să mă despart de el. Nu m-am putut acomoda sub nicio forma cu formatul de 5 inci. Aștept cu nerăbdare să văd ce surprize ne pregătesc HTC U11 Plus și OnePlus 5T. Și Samsung Galaxy Note 8 ar fi o alternativă interesantă, însă tare mi-e teamă că în câteva luni o să se transforme într-un adevărat lagfest.