Concediu de 5000 de km cu masina. Cum a fost?

Pentru ca tot e perioada concediilor si este un topic destul de aprins automobil versus avion raportat la concediu, m-am gandit sa va povestesc experienta mea.

Nu este primul articol de genul, v-am povestit si acum 2 ani cum a fost cu o masina din 1988, fara clima, in concediu prin tara.

Probabil ar trebui sa ne limitam doar la articole tech pe site, dar cum vedem ca trendul acesta prinde, din cand in cand vom „bombarda” site-ul si cu cate un articol special.

In primul rand, spre deosebire de altii care si-au dat deja cu parerea despre acest topic in mediul online, eu nu voi sari sus si tare sa va spun care este cea mai potrivita metoda pentru a merge in concediu. Consider ca este un subiect complicat si in primul rand conteaza cat de mult iti place sa conduci, in al doilea rand cati bani dispui pentru concediu, in al treilea rand ce tip de concediu iti doresti, in al patrulea rand cati membrii are familia si lista cu siguranta poate continua. Indiferent daca alegi masina sau avion, vei avea avantaje si dezavantaje.

Astfel, dupa o perioada mai neagra din viata mea, mi-am propus ca anul acesta sa am un concediu deosebit. Concediul din 2020 pe care vi l-am povestit m-a invatat ca un concediu pe repede-inainte nu se poate face. Cel din 2021 de 10 zile in Croatia tot cu masina (3000km) m-a invatat ca luna august este cea mai calduroasa, scumpa si aglomerata – trebuie evitata.

In luna aprilie eram deja decis pentru o locatie: Italia, regiunea Toscana, luna: iulie si numarul zilelor de concediu alocate: 21. Restul detaliilor urmau sa fie conturate.

Planul initial era un roadtrip cu masina si dormit in cortul de pe plafon. Dupa cateva simulari, am constatat ca pentru ce tip de concediu ne dorim noi – sa vizitam orase si locatii turistice, mersul cu cortul nu e recomandat. Adunatul cortului aproape zilnic nu parea o idee grozava pentru flexibilitate, iar in Toscana, pentru o experienta autentica, aveam de gand sa stam oricum la un Agriturismo.

Asa ca planul cortului a cazut. Am zis sa renuntam la a merge cu masina proprie si sa luam doua bilete de avion cu bagaj de cala si sa inchiriem de acolo o masina pentru aproximativ 20 de zile, un plan similar cu ce am facut in 2019 in Portugalia si a iesit foarte bine, dar pentru o perioada mai scurta de timp. Nu stiu daca a mai ramas vreun pret neexplodat anul acesta, dar pentru luna iulie inchiriatul unei masini de dimensiunea unui Fiat 500 arata 1600 de euro, iar biletele de avion la randul lor se scumpisera. La asemenea costuri, masina a revenit inapoi in plan.

N-am primit nici o masina ultimul model despre care sa va povestesc cum s-a comportat, am mers cu masina personala, un Nissan Patrol. O masina diesel din 2008, incapatoare si cu minimul lux de care am nevoie: climatronic, spatioasa, confortabila la drum intins si cu Cruise Control. Nu se afla la prima tinerete, iar cand am pornit cu ea din fata blocului odometrul indica 225.000km parcursi.

Asadar placandu-mi si sa conduc – un factor pe care il consider esential cand iti planifici un concediu cu automobilul si stiindu-ma si cu rezistenta buna la numar mare de km, am fost chiar entuziasmat cand am decis ca vom porni cu „vaca” (cum ii zic eu masinii) in concediu.

Cred ca am petrecut cateva zile doar ca sa-mi fac temele despre ce anume dorim sa vizitam, in ce ordine, sa planific pe zile, sa masor distantele dintre locatii si sa vad ce taxe avem de platit. Asa ajungem la alt aspect important pentru concediu – eu nu sunt genul care sa mearga mai mult de 5 zile la mare, ma plictisesc si nu ma odihneste. Mai bine stau acasa. Pentru mine concediul trebuie sa fie dinamic dar in acelasi timp echilibrat, nu un du-te vino dar nici sa stau sa ma carbonizez la soare o saptamana. Nu pot, nu e pentru mine. N-am fost inca nici in Zanzibar, nici in Bali si nici cu vas de croaziera. Desi acolo as putea preconiza ca imi va placea. Va exista un dinamism al calatoriei si nu ar un simplu mers la mare plus plaja.

Astfel, in luna mai aveam deja planul aproape finalizat si majoritatea cazarilor luate. Itinerariul incepe cu plecatul din Cluj sambata dimineata, ajuns seara in Ljubljana. A fost un drum de 825km lejer. In data de 16 iulie la vama nu era nici o masina si desi am prins o portiune cu trafic pe autostrada in Ungaria, am ajuns la cazare in jurul orei locale 19:45. Am avut timp sa mancam, sa ne spalam si sa ne punem in pat devreme. A doua zi a fost doar vizitat Ljubljana, care conform informatiilor mele, o zi petrecuta in ea iti oferea esentialul. Asa a si fost, seara la 20:00 eram pe terasa si am bifat fara graba toate atractiile turistice pe care doream sa le vedem. Urmatoarea zi am folosit masina pentru a merge la lacul Bled. Aveam 3 parcari salvate de acasa si stiam la ce preturi sa ma astept (2 euro/ora). In prima parcare pe care o aveam pe lista am si gasit loc asa ca am lasat masina. Ne doream sa inchiriem barca, sa mergem la biserica de pe lac si sa ajungem la castelul Bled. Am stat la Bled in total cam 8 ore, in care am reusit sa facem ce ne-am propus si apoi seara la ora 21:30 eram inapoi la cazarea din Ljubljana.

Am pornit de dimineta din Ljubljana cu directia Genoa, cu un detour ce ar fi trebuit sa fie prin Dolomiti. Astfel initial trebuia sa mergem pana in Cortina D’Ampezzo, apoi drum fabulos spre Bolzano si de acolo Genoa. Din pacate nu am ajuns decat pana in Cortina D’Ampezzo si de acolo ne-am intors din drum spre Genoa. La pornirea din Ljubljana de dimineata ni s-a mai alaturat o masina cu niste prieteni pentru Genoa. Cu un numar mai mare de participanti, chiar si cu marje de eroare, poti sari rapid din grafic. Dar stiti ca este un proverb: „if you want to go fast, go alone. if you want to go far, go together.” Mie imi place a doua parte a proverbului mai mult.

Am ajuns la 12 noaptea in Genoa, iar aici timp de 3 zile nu am folosit masina, care a stat in parcarea de la B&B. Am optat pentru mijlocul de transport in comun care functiona bine si era ieftin.

Dupa Ljubljana, lacul Bled si cat am reusit sa vad in Cortina D’Ampezzo, Genoa parea un colt intunecat din lume. Mizerie, mirosuri, persoane dubioase…e locul din care abia am asteptat sa mergem mai departe. E un loc pe care il recomand celor care cred ca Italia e doar lapte si miere. Nu este.

Dimineata in care porneam spre Cinqueterre a sosit. Am adunat bagajele repede,cu entuziasm, iar conform planului, pe drum spre cele 5 sate turistice ale Italiei am oprit si in Santa Margherita Ligure, de unde am luat autobuzul spre Portofino. Aici informatiile adunate de mine s-au dovedit a fi din nou utile. Drumul din Santa Margherita Ligure spre Portofino este foarte ingust, iar in Portofino aproape garantat nu gasesti loc de parcare. Recomandarea este sa lasi masina in Santa Margherita si sa mergi cu busul in Portofino. Fiind micut, 3 ore in Portofino au fost suficiente pentru a urca la cetate si a ne face o impresie despre el, apoi la intoarcere am facut o plimbare scurta si am luat pranzul in Santa Margherita, de unde am pornit mai departe spre cazarea din zona CinqueTerre. Am ajuns din nou la o ora decenta, zic eu – 22:00. Fiind intr-o zona deosebita, am ales sa merg pe drumurile locale si sa evit autostrada, pentru a experimenta putin si zonele mai putin turistice, de unde si ora 22:00. Pe autostrada era mai rapid.

Dimineata am pornit 30 de km cu masina de la cazare spre La Spezia , unde erau cazati prietenii nostrii, pentru a porni impreuna cu trenul – cum este recomandat – pentru a vedea cele 5 satuce, care conform a ce am citit se pot vedea in cateva ore intr-o zi, fiind la distante foarte apropiate unul de celalalt. Asa a si fost, le-am vazut pe toate fara sa ne grabim in cateva ore. Dar nu poti planifica totul dinainte, iar in ultimul satuc am vrut sa mancam si nu am gasit nici o terasa libera. Cat ne-am plimbat intre terase a facut sa pierdem penultimul tren si sa asteptam inca o ora pana la urmatorul. Am facut putina foame pana cand ne-am reintors in La Spezia si am reusit sa ne asezam la o terasa pentru cina, apoi retur la cazare.

Urmatoarea dimineata era probabil cea mai plina de entuziasm: urmau 4 zile in Toscana, mai exact in Val D’Orcia – regiunea in care s-au filmat si scene din Gladiatorul si este zona pe care o vedem cel mai des filmata la TV. Am ajuns in jurul orei 16 la cazare si ne-am bucurat de priveliste si prosecco tot restul zilei. In urmatoarele 3 zile am vizitat Montepulciano, Pienza, Siena, Pitigliano si Civita di Bagnoregio plus baile termale Terme di Saturnia si am fost la o degustare de vin.

Din pacate totul pe lumea asta se termina, iar sederea in Toscana a zburat. De aici am plecat pe alt drum despre care citisem ca este pitoresc pentru regiune – prin Chianti – cu destinatia Lido di Jesolo. Au urmat cele 3 zile pline de stat la plaja si mare fara a avea nici un alt plan.

Fiindca aveam afaceri neincheiate cu Dolomiti, la plecare din Lido di Jesolo am mers spre Bolzano, iar de acolo am parcurs un traseu spectaculos similar Transfagarasaniului pana in Cortina D’Ampezzo. Din Cortina, urma o noapte in Ljubljana pentru tranzit iar apoi directia Cluj. Am ajunsa Cluj in seara de 2 august, in jur de 21:00.

A 20-a zi de concediu – 3 august – a fost de tranzit spre realitate si de constientizare ca s-a terminat concediul.

La finalul acestui concediu nu regret modul in care mi-am planificat concediul si decizia de a merge cu masina. Gabi va porni intr-un concediu similar, poate ne va povesti si el la intoarcere cum a fost.

In ce circumstante recomand un concediu cu masina?

• iti place sa conduci si partenerul de viata /familia este de acord cu un astfel de concediu
• ai o masina pe care te poti baza
• te cunosti cat de rapid obosesti la volan si cati km poti conduce pana cand simti starea de oboseala

Si insist: fiecare e liber sa isi aleaga modul de transport si tipul concediului. Nu exista o varianta universala si e normal sa fim diferiti, dar sa nu fim snobi cand ne dam cu parerea si sa cantarim bine variantele, ca nu detinem nici care adevarul absolut. Cat despre poze si video din locatii, veti putea vedea o parte in review-ul urmatorului telefon pe care il voi posta aici pe site.