Ministrul Mediului spune că noile subvenții sunt „un impuls major” atât pentru industrie, cât și pentru mediu, iar IG Metall aplaudă faptul că sumele cresc odată cu nevoia socială.
Concret, programul este retroactiv de la 1 ianuarie 2026 și acordă 1.500 – 6.000 € pe gospodărie, calibrat după venit și numărul de copii. Pentru o familie cu doi copii pragul de eligibilitate urcă până la 90.000 € venit anual impozabil, iar plățile intră efectiv în sistem odată cu portalul online din mai. Schema distinge între BEV – bază 3.000 € – și PHEV/EREV – bază 1.500 € – plus suplimente sociale pentru veniturile sub 60.000 € și 45.000 €. Programul este finanțat la nivel de aproximativ 3 miliarde € și se întinde până în 2029, cu aplicare pentru toate mărcile – inclusiv cele chinezești – fără restricții de origine, potrivit relatărilor din presă.
Contextul e limpede: „Umweltbonus” s-a oprit brusc pe 17 decembrie 2023, iar vânzările de electrice s-au prăbușit în 2024. Guvernul încearcă acum un restart mai țintit către veniturile mici și medii și, strategic, vrea să evite un nou șoc al cererii.
Există și o parte controversată: includerea PHEV‑urilor și a modelelor cu range extender. ONG‑urile de mediu și Partidul Verzilor acuză că în utilizare reală PHEV‑urile pot emite de până la 5 ori mai mult CO₂ decât arată omologarea – iar banii publici ar trebui să urmărească impactul real, nu teoria din laboratoare.
Dar, zic eu, fără monitorizare post‑achiziție a încărcării și fără condiții legate de emisii în exploatare, riscăm să finanțăm o soluție de tranziție care nu livrează suficient carbon redus. Merită urmărit dacă guvernul va impune criterii practice – de pildă un minim de autonomie electrică și un plafon de emisii pe km – așa cum au relatat unele surse că s‑ar discuta pentru 2026 – 2027.
Efectele secundare nu sunt neglijabile. Unii actori industriali se tem că banii gospodăriilor se vor muta aproape exclusiv spre auto. Pe de altă parte, prognoza FMI pentru 2026 tocmai a fost îmbunătățită la +1,1% PIB, pe fondul investițiilor publice și al cererii interne – dacă impulsul spre electrificare vine la pachet cu încărcare mai densă și cu modele sub 30.000 €, poate funcționa ca ancoră pentru revenirea consumului.
În fundal, UE a relaxat ținta pentru 2035 la -90% față de 2021 – nu -100% – ceea ce menține pe piață hibridele după 2035, cu offset-uri prin oțel verde sau combustibili sintetici. Pentru Berlin, asta oferă spațiu de manevră: stimulezi BEV-urile la prețuri mai joase, dar nu tai brusc punțile tehnologice. Pentru climă însă, cheia rămâne focusul pe electrice pure și, ideal, pe o piață de BEV second‑hand sprijinită inteligent – acolo unde diferența de preț chiar decide adopția.
Va fi interesant de urmărit ce va face guvernul nostru, dat fiind că tinde să fie mimetic, nu inovativ, iar anumite decizii din alte capitale europene au fost implementate și la noi, ulterior. Bine, nu mă aștept la ceva pe anul acesta, dar în 2027 am putea avea Rabla Verde din nou în buget! Voi ce părere aveți?
Lasa un comentariu!