Industria auto germană e praf, iar BMW confirmă asta prin design-ul noilor modele

Asta nu-i un articol scris din răutate, ci mai degrabă din ciudă și frustrare. Ani la rând, atunci când spuneai „mașină nemțească”, te gândeai instant la calitate, precizie, design și fiabilitate. Era un etalon, un standard. Astăzi, în 2025, realitatea este cu totul alta: industria auto germană trece printr-o criză evidentă, iar chinezii vin tare din spate, cu produse competitive, bine echipate și la prețuri mai accesibile. O să discutăm despre fiecare producător în parte, dar în special despre BMW, pentru că tocmai a lansat un nou model cu care a pornit într-o direcție diferită. Din păcate, cred că BMW tocmai a ratat șansa de a se redresa și de a reveni pe drumul care i-a consacrat.

Amintirile mă duc departe, în copilărie. La bloc aveam un vecin cu un BMW Seria 5 E39. Era o mașină superbă, mare, impunătoare, cu un motor diesel care rontaia frumos și avea un sunet aparte. Nu știam atunci prea multe despre mașini, dar imaginea acelui BMW mi-a rămas întipărită în minte ca un simbol al rafinamentului și puterii germane. În aceeași perioadă, Volkswagen Golf 4 domina străzile. Am avut ocazia să merg cu unul, echipat cu celebrul motor 1.9 TDI ALH. Îmi plăcea enorm, era confortabil, arăta bine și avea acel cuplu de diesel care, pentru un copil pasionat de mașini, era pur și simplu memorabil.

Prima mașină străină în care m-am urcat a fost însă un Audi A4. Eram prea mic să ajung la pedale și abia dacă vedeam peste volan, dar am rămas fascinat de senzația pe care mi-o dădea. În contrast, tata conducea o Dacia 1300 break cu motor franțuzesc, dar plină de rugină. Diferența dintre cele două experiențe era colosală și îți dădea impresia clară că nemții joacă într-o ligă superioară.

Anii au trecut, iar mașinile nemțești au rămas în jurul meu, fie în realitate, fie în jocuri. Țin minte că în Need for Speed: Most Wanted apărea Golf 5 GTI, una dintre primele mașini disponibile în carieră. Era fascinant pentru un copil să vezi într-un joc video o mașină care exista și pe străzi. Dacă era în joc, însemna că e bună. Era o confirmare că mașinile germane dominau piața și cultura auto.

Chiar și astăzi, multe dintre mașinile anilor 2000 circulă în continuare. Au sute de mii de kilometri, poate și rugină, dar încă merg. Unele sunt impecabile, întreținute cu grijă de proprietari care au investit timp și bani în ele. Știu foarte bine cum e, pentru că prima mea mașină a fost un Opel Corsa C din 2002. Trei ani și aproximativ 7000 de euro investiți doar ca să o aduc într-o stare tehnică excelentă.

Și cumva, de aici am ajuns la clipul lui Verestiuc. Nu sunt cel mai mare fan al lui, dar trebuie să recunosc că a subliniat un lucru important: evoluția auto nu este atât de spectaculoasă precum ni se vinde. Mașinile noi nu sunt neapărat mai frumoase, nici mai puternice și nici mai economice. Sunt, fără îndoială, mai sigure în caz de accident (deși am anumite dubii)  și aici nu putem nega progresul. Dar s-a pierdut esența. S-au pierdut detaliile care făceau diferența și care transformau o mașină într-un simbol. Producătorii au învățat să reducă costurile inteligent pentru ei, dar dezavantajos pentru clienți.

Legat de siguranță și dubiile mele, vedeți cele 4 stele de la EuroNCAP pentru BMW Seria 1, cu un scor de protectie al pasagerilor de 78%, adica mai slab decât oferă chinezii pe mașinile lor. Ca idee, Duster ofera 70%.

Diferențele se simt la tot pasul:

• Tabla este mai subțire și mai vulnerabilă.
• Design făcut de un AI prost, fără pasiune, linii fără sens
• Antifonarea este vizibil mai slabă.
• Sistemele de climatizare și alte funcții esențiale au fost mutate pe ecrane mari, incomode și greu de utilizat în mers.
• Sistemele audio de bază sunt de o calitate execrabilă.
• Piesele mecanice – turbine, injectoare, semeringuri, elemente de cauciuc par să fie făcute pentru a ceda mai repede.
• Materialele de la interior s-au degradat vizibil.
• Reviziile se fac la intervale mari de kilometri, ceea ce dăunează fiabilității pe termen lung.

Nemții s-au culcat pe o ureche, convinși că brandul va fi suficient pentru a menține vânzările. Dar lumea s-a prins. Clienții au început să observe că mașinile sunt mai proaste, că se strică mai repede și, paradoxal, costă din ce în ce mai mult. VW Golf, cândva un etalon al clasei compacte și liderul incontestabil al vânzărilor în Europa, nu mai deține această poziție. Dacă mergi astăzi într-un showroom să vezi un Golf, vei descoperi plastice de aceeași calitate cu cele de pe un Logan, motorizări mici cu turbocompresor și lipsa unor dotări esențiale pe echipările de bază. Iar dacă vrei ceva mai decent, ești forțat să cumperi pachete de opțiuni costisitoare, pline de lucruri de care poate nici nu ai nevoie.

Industria auto germană se află acum la o răscruce. Iar dacă branduri precum BMW, Audi sau Volkswagen continuă pe această direcție, riscăm să asistăm la o schimbare de paradigmă în care, pentru prima dată în ultimele decenii, nemții nu mai sunt un etalon în domeniul auto.

Un alt punct sensibil, poate chiar cel mai vizibil, este designul. Dacă ne uităm la modelele actuale, observăm că mașinile nemțești par desenate de un AI care a învățat prost ce înseamnă frumusețea auto. Liniile sunt ciudate, disproporționate, grilele uriașe au ajuns să stârnească mai degrabă glume decât admirație, iar detaliile par lipsite de coerență. Dacă în anii 2000 un BMW Seria 5, un Audi A6 sau un VW Passat inspirau eleganță și prestanță, modelele de astăzi nu mai transmit nimic. Mașina a devenit doar un obiect rece, fără suflet, proiectat să bifeze niște criterii pe hârtie, dar fără să mai trezească emoții.

Clienții cer lucruri simple și de bun-simț, dar producătorii par să le ignore complet. Oamenii vor butoane fizice pentru climatizare, nu meniuri ascunse în ecrane unde trebuie să cauți prin submeniuri ca să dai mai tare aerul condiționat. Vor interioare mai curate, cu mai puține ecrane gigantice care te obosesc și distrag în loc să ajute. Vor o integrare decentă cu telefonul, pentru că nimeni nu folosește gluma aia de navigație standard, lentă și învechită, în condițiile în care CarPlay și Android Auto fac o treabă net superioară.

Iar la capitolul materiale interioare, lucrurile sunt de-a dreptul triste. În loc de plastic moale acolo unde pui mâna cel mai des, de ex pe fețele de uși, pe cotieră, găsești plastic tare, ieftin și casant. Este inadmisibil ca într-o mașină de 30.000–40.000 de euro să ai senzația că atingi aceeași suprafață ca într-o Dacia de acum 15 ani. În zonele vulnerabile, unde plasticul se poate zgâria și uza repede, ar fi trebuit să existe măcar un minim de calitate. Dar nu, s-a ales varianta ieftin și prost, pentru că producătorii știu că oamenii cumpără oricum pentru emblema de pe capotă.

Toate aceste decizii nu sunt întâmplătoare. Ele arată clar că industria germană a schimbat complet filosofia: mașina nu mai este construită pentru șofer sau pentru pasageri, ci pentru graficele de vânzări și rapoartele contabile. Și asta se vede. Dintr-un obiect de dorit, o mașină germană a ajuns un simplu produs, la fel ca un telefon sau o mașină de spălat. Doar că aici vorbim de zeci de mii de euro și de un lucru pe care oamenii îl folosesc zilnic, cu așteptări mult mai mari.

În paralel cu declinul nemților, japonezii și-au păstrat filosofia. Honda, Mazda, Toyota au rămas fidele ideii de fiabilitate și au continuat să dezvolte motorizări mari, atmosferice, dar și sisteme hibride de calitate, care chiar funcționează impecabil în viața reală. Nu s-au lăsat purtați de valul downsizing-ului dus la extrem, ci au încercat să găsească un echilibru între performanță, consum și durabilitate. Rezultatul? Sunt în continuare branduri cinstite, pe care te poți baza, și o alternativă solidă la oferta tot mai șubredă a germanilor.

Totuși, trebuie să fim corecți și să recunoaștem că japonezii, cel puțin pe piața europeană, nu au mizat niciodată pe lux. Gama lor concurează serios cu modele  mici saucompacte, însă atunci când vorbim despre clasa superioară, BMW Seria 5 și 7, Mercedes E-Class și S-Class, Audi A6 sau A8, nu prea există un rival direct. Lexus ar putea fi singura excepție, dar chiar și așa, nu reușește să facă o treabă la fel de bună ca nemții pe partea de lux și rafinament. Rămâne, în schimb, o opțiune fiabilă, interesantă, pentru cine caută altceva decât ceea ce oferă triada germană.

Dar cei mai periculoși jucători ai momentului nu sunt japonezii. Sunt chinezii. Da, chinezii! Incredibil, dar adevărat. În doar câțiva ani au reușit să facă ceea ce părea imposibil: au investit masiv în industria auto, au copiat fără rușine designuri europene și tehnologii, au atras oameni-cheie din companii de renume și au clădit o bază industrială uriașă. Astăzi, nume precum BYD, SAIC, MG (care aparține de fapt tot de SAIC), Lynk & Co sau Geely (proprietarul Volvo) nu mai sunt necunoscute.

Ba chiar reușesc să vină cu modele extrem de competitive. Chinezii au învățat rapid lecția designului: mașinile lor arată bine, sunt moderne, cu proporții corecte și detalii care atrag privirile. La interior găsești materiale surprinzător de bune, finisaje care uneori îi depășesc pe nemți și dotări standard bogate. În zona electricelor au făcut un salt uriaș, oferind modele cu autonomie decentă și tehnologii care chiar funcționează, la prețuri mai accesibile decât concurența europeană. Plus ca ei produc multe baterii pentru masinile electrice si chiar foarte bune.

Unde mai au de recuperat este partea de motoare termice și transmisii. Aproape toți mizează pe aceeași rețetă: 1.5 turbo benzină și cutie automată cu dublu ambreiaj. Doar că aceste cutii lasă mult de dorit, fiind lente și lipsite de rafinamentul pe care îl aștepți de la o mașină modernă. Practic, chinezii au bifat designul, interioarele și partea de motorizari electrice, dar la capitolul motoare termice și cutii de viteze încă sunt în urmă.

Și totuși, privim cu atenție: dacă nemții nu-și revin, chinezii îi vor depăși nu doar la design și echipare, ci și la tehnologie mecanică. E doar o chestiune de timp.

Privind tabloul complet, situația e mai clară ca niciodată: industria auto germană nu mai e ce a fost. În timp ce japonezii și-au păstrat filosofia, iar chinezii au investit inteligent și au evoluat spectaculos, nemții par să fi pierdut busola. Au sacrificat fiabilitatea pentru costuri mai mici, au abandonat designul clasic pentru forme bizare care nu transmit nimic, au umplut interioarele de ecrane fără sens și au scăzut calitatea materialelor exact acolo unde contează.

Cândva, o mașină germană era visul oricui. Îți dădea senzația de putere, de rafinament, de calitate pură. Azi, pentru foarte mulți clienți, a devenit doar o altă cheltuială mare, justificată mai mult prin siglă decât prin ceea ce oferă concret. Iar asta e periculos, pentru că oamenii nu mai cumpără orbește — văd alternativele, testează și descoperă că există opțiuni mai bune sau mai oneste.

Dacă brandurile germane nu schimbă rapid direcția, dacă nu revin la filosofia care le-a consacrat — calitate, fiabilitate, design cu suflet și respect pentru client — atunci riscă să piardă supremația pe care au deținut-o zeci de ani. Chinezii vor continua să crească, japonezii își vor păstra locul lor stabil, iar germanii ar putea rămâne doar o amintire a ceea ce au fost.

Ca idee, uite niste date din 2023 si 2024:

1. Toyota – 9.48 milioane
2. VW – 5.28 milioane
3. Ford – 4.41 milioane
4. Hyundai – 4.21 milioane
5. Honda – 4.19 milioane
6. Nissan – 3.37 milioane
7. KIA – 3.09 milioane
8. BYD – 3.05 milioane
9. Changan – 2.55 milioane
10. BMW – 2.55 milioane

Ce vedem in 2023? Mercedes nici nu este in top, iar BMW este pe locul 10. Vedem doi producători chinezi in top, iar coreeni o duc foarte bine față de acum 20 de ani.

In 2024 lucrurile stau cam la fel:

1. Toyota – 10 milioane
2. VW – 8.6 milioane
3. KIA/Hyundai – 7.23 milioane
4. GM – 6 milioane
5. Stellantis – 5.53 milioane
6. Ford – 4.47 milioane
7. BYD – 4.27 milioane
8. Honda – 3.74 milioane
9. Nissan – 3.34 milioane
10. Suzuki – 3.24 milioane

Deja BMW a disparut din top, Mercedes tot nu exista, Audi nici atat. VW o duce bine că au modele mai accesibile, dar atât. Opel? Nu mai există Opel….

Concluzia mea este simplă și foarte dură: nemții trebuie să-și revină sau vom discuta despre ei in viitor cum discutăm astăzi despre telefoanele Nokia, HTC, LG sau Sony Ericsson.